Gura lumii 1.07.2011

Un politician local, nu de mare anvergură, ci din categoria ţucălarilor, a produs cică mare rumoare într-o recentă adunare publică la care participa. Omul nostru, probabil părându-i-se că în şedinţa cu pricina lucrurile curg prea lin, nimeni nu se ceartă, nimeni nu vine cu propuneri care să încingă spiritele, s-a ridicat brusc în picioare şi a început să peroreze către colegii săi, pe care s-a străduit să-i convingă să ia atitudine. La început, cei prezenţi la şedinţa cu pricina n-au prea înţeles despre ce-i vorba, apoi s-au dumirit. Odată dumiriţi, unii au început să zâmbească pe sub mustaţă, alţii au început să-şi dea coate, iar alţii au încercat să-i explice că problema lui chiar n-are relevanţă. Dar omul nostru nu şi nu, o ţinea maţu-gaia pe a lui. De fapt, de ce era supărat ipochimenul? Păi el văzuse o echipă de deţinuţi tocmită de primărie, care curăţa şi amenaja zonele verzi şi rondourile cu flori din sensurile giratorii. Şi ce credeţi, deţinuţii respectivi purtau veste reflectorizante, pe spatele cărora era tipărită denumirea instituţiei care conduce oraşul. Iar omul este foarte, foarte deranjat de acest lucru. Cum să poarte nişte deţinuţi pe spate însemnele instituţiei pe care şi el o reprezintă, să fie pus, adicătelea, fie şi aiuristic vorbind, la acelaşi nivel cu aceştia?

Se vorbeşte prin oraşul cu furnale, că un local cu nume de floare exotică, aşezat tocmai în buricul târgului şi preferat de multă lume timp de ani buni, a ajuns acum să fie ocolit de pofticioşii de dulciuri. Asta şi din cauza produselor pe care le oferă clienţilor, a căror calitate lasă în ultima vreme tot mai mult de dorit, dar îndeosebi, din cauza personalului din localul amintit. Mai exact, din cauza modului în care înţeleg domnişoarele care servesc în local să se poarte cu clienţii. Pe lângă faptul că au cam uitat ce înseamnă să fii amabil cu cei care-ţi calcă pragul, vorbindu-le cumpărătorilor de sus, de parcă ar fi cel puţin din neam de prinţese, deseori, ele te fac să aştepţi minute în şir până catadicsesc să-ţi ia comanda, deoarece sunt ocupate cu dichisitul manichiurii, taman deasupra tejghelei, sau cu conversaţii „importante” la telefon. Iar dacă vreun client încearcă să le aducă cu picioarele pe pământ, atunci acesta are parte de ironii deplasate şi delicatese învechite. Şi atunci, să nu se mai mire patronii localului că au început oamenii să-l ocolească.