Edmond Tălmăcean şi Mike Hancock

Un fapt aparent minor, dansul dezlănţuit al pedelistului Edmond Tălmăcean într-o emisiune TV pune, cred, problema prestaţiei publice a politicienilor. Nu aş fi mai critic decât este cazul – în fond, muzica, dansul fac parte din existenţa noastră iar politicienii sunt şi ei oameni, cu slăbiciuni şi calităţi.
Îmi place să dansez şi din această perspectivă chiar îl apreciez pe Tălmăcean. Are ritm, mişcări bine coordonate, probabil că e un tip agreabil în anumite împrejurări. Graniţa între public şi privat este însă fragilă, nu doar la noi, ci în toată lumea. Boc dirijează fanfare, Udrea cântă din fluier, Elţîn se scălâmbăia pe scenă (Tălmăcean ar fi făcut furori…), Bill Clinton cânta la saxofon (dar ce prosperă era America în vremea lui Clinton…). Ei bine, exact aici mi se pare că avem o problemă – contextul. Tălmăcean râde, cântă şi dansează în vremuri în care mesajul transmis ar fi trebuit să fie unul mai decent, mai sobru, mai potrivit cu ceea ce aşteptăm din partea Puterii (dacă cineva mai aşteaptă ceva bun). Privat, Tălmăcean nu avea decât să danseze după pofta inimii. Prin emisiuni, fie ele şi de divertisment, se impunea altă conduită. Felicitări celor de la Antena 2: au intuit perfect genul de personaj.
Ca să nu fiu acuzat că sunt mai critic decât poate ar fi cazul, voi face o comparaţie.
În mai 1995, am făcut parte, ca jurnalist, dintr-o delegaţie oficială care a vizitat Anglia cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste. Amfitrionul nostru a fost chiar preşedintele Consiliului comitatului Hampshire, Mike Hancock, ulterior devenit europarlamentar. La o festivitate constând dintr-o recepţie şi apoi dintr-un spectacol, Mike Hancock a urcat pe scenă să spună câteva cuvinte. A fost aplaudat îndelung, fiind foarte popular. Spectacolul era în primul rând muzical, aşa că sala i-a cerut lui Hancock să cânte el ceva, în debut. Mike Hancock a ridicat mâna, cerând puţină linişte. Când a putut din nou vorbi, a spus cam aşa: „Nimic nu-l opreşte pe un gentleman să cânte, dacă asta-i face plăcere. Totul îl opreşte însă să o facă în public!” A coborât de pe scenă în aplauzele tuturor.
Dar cum nu în România s-a răsturnat carul cu gentlemeni…