BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

A băgat mâna până la cot în cărămizile și mor­tarul săracilor pen­tru a-și face o micuță căbănuță într-o zonă retrasă a județului. Bâr­fitorii din regiunea cu lămpașe susțin că un șef de instituție pu­bli­că s-a înfruptat pe să­tu­rate dintr-un proiect destinat nevoiașilor. Gu­­rile rele spun că și-a luat „partea leului”, dar nu i-a fost de-ajuns, iar din acest motiv le-a cerut muncitorilor de pe șantier să-i livreze și ceva materiale de cons­­trucții, de la bol­țari la saci de ciment. Câr­co­tașii spun că di­rec­to­rașul de urbe fa­li­men­tară le-a spus mun­citorilor firmei că are de făcut un garaj, deci nu e mare pagubă. Zvo­narii noștri ne-au spus că garajul s-ar fi transformat rapid într-o căbănuță cu tot ce-a luat de la amărâți, că imobilul construit de firma vămuită este pen­tru această ca­te­go­rie de persoane.

Un șefuț cu epoleți dintr-o circă din sudul județului nu se lasă dus de la conducere, deși se anunță vremuri gre­le iar mai toți de vârsta lui se înghesuie să-și de­pună dosarul de pen­sionare. Cârcotașii spun că omul n-are atât de mare drag de muncă, dar are drag de o domniță tinerică și fru­mușică foc. Tot bâr­fi­torii spun și că șefuțul nu e chiar mare crai și nici brăcinarii nu-l prea țin, dar are succes la conițele dornice de locuri călduțe pe leafă babană la stat, dispuse să închidă ochii și să accepte avansuri, că de altceva oricum nu e în stare șefuțul, pentru un viitor în uniformă.