BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Într-un oraș din zonă, ăia cu grade mai mici, care intră sub comanda șefului urbei, se dau cu subsemnatul pe seama colegilor mai coțcari din grad. Bârfitorii spun că ăi mai mari, cum pun mâna pe volan, încep bocetul că mașinile stau cu rezervorul sec și n-au cu ce să iasă la produs. Gurile rele zic că au dreptate să se vaite, dar nu fiindcă n-ar avea benzină alocată pentru patrulare, ci fiindcă un șmecher le golește rezervoarele mai abitir decât suge țânțarul. Cârcotașii mai bagă și că tot carburantul ăla dispărut ajunge, surprinzător, exact în mașinile șefului și ale găștii lui de apropiați. Cum ăștia mici n-au ce face decât să bombăne pe la colțuri, oamenii așteaptă și câte o noapte ca cineva să ajungă la solicitare.
O numire în funcție la o instituție este, de fapt, un plocon făcut unui afacerist recunoscut că e un mare maestru păpușar. Gurile rele spun că beneficiarul, mai exact norocoasa care a primit postul, este fiica păpușarului, o tipă cunoscută mai mult din selfie-uri și din nopți pierdute prin cluburi decât din vreo treabă serioasă făcută vreodată. Cârcotașii zic că domnișoara va pune laba pe o bucată zdravănă din bugetul instituției și o va toca cum îi pică ei mai bine. Așa că nu ne-ar mira deloc ca angajații să primească, în loc de echipament de lucru, ținute de firmă dintr-o colecție toamnă-iarnă.
