BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

E uimitor cât bănuț public se poate încasa fără să faci nimic. Se zvonește că într-un oraș din județ, niște oameni în uniformă albastră, plătiți gras să apere o instituție, stau degeaba. De fapt, singurul lor rol pare să fie de portar la intrare. Lumea șușotește că prin preajma clădirii dau târcoale niște hoți care deja au făcut victime. Păgubiții sperau să-și recupereze avutul furat sau măcar să vadă vinovații pedepsiți, mai ales că instituția e păzită și cu camere video. Numai că, spre marea lor mirare, chiar cei plătiți din bani publici să vegheze le-au spus că sistemul de supraveghere e doar de fațadă, nu funcționează, așa că n-au niciun motiv să mai arunce o privire nici măcar prin colțul mai retras al clădirii. Unde mai pui că, dacă-i pus la patrulare, omul, viitor pensionar special, pierde scrollul de pe TikTok sau Facebook.

Scaun bun, treabă puțină. O investiție europeană care, chipurile, ne întoarce la origini, se degradează sub privirile celor câțiva angajați. Se întâmplă printr-o zonă montană estică a regiunii cu lămpașe. Șeful serviciului ar trebui să se mai uite prin ogradă, să vadă că pe ici, pe colo, s-a mai stricat câte ceva, dar nu e cazul. Omul știe că primește simbria orice ar fi. Unde mai pui că, dacă ne luăm după bârfitori, ce se strică e reparat pe garanție. Tocmai aici e șpilul, susțin zvonarii: pentru că constructorul n-a vrut să dea și el de o agonie, de un pișcot, omul nostru e chiar încântat când câte un vizitator mai strică ceva.