„Cariera” lui Călin Marian: festivaluri, serbări câmpenești și obsesia pentru Laurențiu Nistor

În județul Hunedoara, unde oamenii așteaptă soluții pentru locuri de muncă, pentru industrie și pentru viitor, senatorul PNL Călin Petru Marian și-a găsit menirea: să se laude că participă la ședințele de comisii din Parlament. Da, ați citit bine. Domnul Marian postează cu solemnitate că merge la serviciu, de parcă ar fi un gest eroic, nu simpla obligație pentru care este plătit din bani publici.

În lipsă de rezultate legislative sau inițiative importante pentru județ (a vorbit o singură dată în plenul Senatului, atunci când a depus jurământul), senatorul compensează cu o prezență constantă la festivaluri, mese câmpenești și evenimente mondene. Niciun chef nu scapă de el, nicio „masă care unește” nu rămâne nebifată. În loc să fie un senator activ în Parlament, Călin Marian pare mai degrabă un vornic, un obișnuit al meselor pline, un specialist în poze cu sclipici.

Dar adevărata constantă a activității sale nu este nici Parlamentul, nici județul, ci… Laurențiu Nistor. Obsesia compulsivă a lui Călin Marian pentru președintele Consiliului Județean Hunedoara a devenit aproape comică. Nu trece săptămână fără ca senatorul să pomenească numele lui Nistor, să-l atace, să-l invoce, să-și construiască discursul exclusiv pe „anti-Nistor”. De aici tragem concluzia că întreaga sa carieră s-ar prăbuși în clipa în care Nistor ar tăcea.

Și atunci, întrebarea este: ce rămâne în urma lui Călin Petru Marian? Hunedorenii nu au văzut inițiative concrete pentru relansarea economică, nici proiecte legislative pentru industrie, nici soluții pentru dezvoltare. În schimb, au văzut un senator care transformă obligațiile banale în fapte eroice și care confundă politica serioasă cu viața de festival.

Hunedoara nu are nevoie de un „vornic festiv” care bifează mese câmpenești și își hrănește frustrările prin fixația cronică față de adversari politici. Hunedoara are nevoie de lideri care construiesc, nu care se plimbă prin corturile serbărilor câmpenești.

Iar obsesia sa pentru Laurențiu Nistor nu face decât să confirme un adevăr simplu: acolo unde nu sunt soluții, există doar frustrare și mult zgomot.