Curios cum va arăta teatrul din Deva, m-am oprit şi am aruncat o privire pe după feluritele materiale care astupă încă faţada. Ceva normal, în această fază a lucrărilor.
Trebuie să vă spun că am avut o surpriză plăcută, mai ales, dacă ţin cont de impresia total nefavorabilă cu care am rămas în urmă cu vreo doi ani. Şi nu numai eu. Toţi cei cu care vorbeam făceau trimitere la o căsuţă de turtă dulce. Culorile erau mult prea puternice, chiar dacă fotografiile de epocă indicau o faţadă pictată cam curios, cu galben, mov, verde. Există o explicaţie logică pentru inadvertenţa cromatică – în orice timp s-au făcut erori, mai ales într-un orăşel de provincie de 12.000 de locuitori, cum era Deva prin 1910. Prin urmare, nici constructorii de început de veac nu erau infailibili. Noi putem corecta. Ceea ce s-a şi făcut.
Faţada este acum zugrăvită în culori calme şi mai ales, asortate. Cupolele din cupru ale celor două turnuleţe dau un farmec aparte clădirii. Dacă doriţi să faceţi comparaţie, intraţi în cofetăria din faţa teatrului (uite că fac reclamă gratis!), sunt acolo fotografii ale Devei de la începutul secolului trecut, veţi găsi teatrul şi veţi vedea că asemănarea este izbitoare – mai puţin culorile stridente de care vorbeam.
Acest teatru este o construcţie emblematică pentru oraş, care nu are – în afară de clădirea Magna Curia – edificii reprezentative cu valoare intrinsecă mare. Centrul în ansamblul său este în stil secesion – despre asta am mai scris, din păcate, unele dintre imobile sunt degradate dincolo de o limită acceptabilă. Spre exemplu, fostul sediu al Direcţiei agricole, o casă verde şi scorojită, are un aer ca şi când ar fi părăsită. Este de departe cea mai degradată, dar dacă ţinem cont că primăria are o linie de finanţare europeană pentru reabilitarea centrului istoric al Devei (sau a ceea ce a mai rămas din el), atunci putem spera că într-un orizont de timp rezonabil vom avea un oraş mai atrăgător arhitectonic.