Vinarsul de Blăjeni, băutură dată doar la prieteni

Magdalena Şerban

Vinarsul de cireşe încă se mai produce, ca pe vremuri, la Blăjeni. Cu toate acestea, oamenii nu vor să-l vândă nici în ruptul capului, considerându-l aproape de sufletul lor. Aşa că-l dăruiesc, tot din suflet, persoanelor dragi. Vestea ţuicii de aici s-a dus în toată ţara, iar unii au luat-o cu ei chiar peste hotare. Aşa că, primarul locului încearcă să sporească activitatea de promovare a potenţialului zonei, odată cu tradiţiile acesteia.

Din pom, direct pe stemă
„Vinarsul de cireşe este mult mai aromat decât binecunoscuta ţuică de prune. Pe vremuri, se mai făcea la Bulzeştii de Sus, acum se produce doar la noi în comună. E o licoare aleasă, de peste 60 de grade, chiar până către 80 şi se obţine cu eforturi destul de mari. Tocmai de aceea este şi foarte apreciată, nu doar pentru gustul său deosebit. Sunt multe gospodării de blăjenari care au cazane şi le folosesc pentru a face ţuică de cireşe. Anul trecut, prin GAL-ul Ţara Zarandului am promovat vinarsul de cireşe în cadrul unor târguri şi expoziţii agricole din România. Îmi doresc ca cireşele să fie unul dintre simbolurile stemei comunei noastre, pentru că ne definesc de-o viaţă întreagă. Deşi va fi un proces anevoios, vreau să duc la îndeplinire acest lucru. Eu voi fi primar atât cât consătenii mei îşi vor dori, dar măcar să las ceva bun în urma mea, ceva care să se transmită mai departe”, spune Horia Jurcă (foto), primarul din Blăjeni.

Un proces anevoios
Cât priveşte vinarsul de cireşe, el se produce după aceeaşi metodă după care este fabricată şi ţuica de prune, doar că cireşele fermentează mai repede. Din cauză că după prima distilare, lichidul rezultat nu este foarte bun şi se acreşte destul de repede, e scurs încă o dată în cazan, pentru a fi fiert. Pe vremurile comuniste, localnicii trebuiau să dea statului o cotă de cireşe, an de an, ca tribut pentru că aveau cireşi roditori. Aşa că pe la începutul lunii iulie, se adunau în centrul satului, ca să-şi predea cota, iar după ce-şi achitau datoria, începeau hora. Acum deapănă amintiri, la un pahar de vinars. Şi nu oarecare, ci unul de cireşe.