Totul se plăteşte

Volodia Macovei
Chiar dacă pare puţin anapoda, luând în considerare omogenitatea într-ale pustiului şi derizoriului din politica românească, şi în lumea partidelor neaoşe cam totul se plăteşte. Aparenta fericire pe care o încearcă formaţiunile ce ajung la putere, singure sau la toartă cu te-miri-cine, timp de patru ani, ascunde în spatele ei groaza permanentă de revenirea în opoziţie, acolo unde banul se câştigă mult mai greu, iar controlul e mărunţel. Trăind câte un mandat cu această spaimă în suflet, politicienii puterii sunt victime sigure atunci când pierd această putere. Şi, cu cât aroganţa şi suficienţa au fost mai mari acolo sus, în vârf de ţară, cu atât prăbuşirea devine mai greu de suportat, consecinţele fiind distructive şi pentru individ, şi pentru partid.
Dacă privim PDL-ul acestor zile de criză internă de partid, observăm uşor cât de tristă e căderea politică. Dacă, în alte cazuri, formaţiunile au mai reuşit să se stabilizeze cumva, chiar strângând din dinţi până la sânge, în cazul PDL spaima de sus a devenit instantaneu disperarea de jos.
Că au pierdut alegerile din 2012, era de aşteptat, eroziunea obişnuită a puterii fiind amplificată de măsurile aspre care au creat aversiune în electorat. Numai că aroganţa şi suficienţa despre care vorbeam au fost atât de mari, încât pierderea puterii a fost de nesuportat şi a generat reacţii distructive. Neînţelegând logica schimbării, PDL a continuat să susţină aceeaşi echipă de conducere care a pierdut alegerile. După care, războiul între cei care au acceptat onorabil înfrângerea şi cei care încă erau sub efectul halucinogen al puterii a izbucnit firesc.
Acum, democrat-liberalii, pentru că au stat zăpăciţi de la alegeri până în prezent, au intrat în zona neagră. De mai bine de jumătate de an pierd membri importanţi, iar în ultima vreme, destrămarea a luat-o razna. Chiar lideri loiali formaţiunii, care au refuzat să cedeze presiunilor interne create de băieţii lui Blaga, au ajuns să renunţe la toate funcţiile avute în partid. Şi în judeţul Hunedoara, Tiberiu Iacob-Ridzi, primarul Petroşaniului, cel care a rezistat, cu stoicism, în conducerea hunedoreană a PDL, a ajuns să renunţe la funcţiile politice şi ar fi plecat şi din partid, dacă nu era în fruntea unui municipiu. Şi exemple mai sunt. Ceea ce e greu de înţeles, este apatia cu care partidul priveşte ceea ce i se întâmplă.