Tokenul şi blogurile

Două chestii mi-au reţinut atenţia la acest sfârşit de săptămână. Un dispozitiv pentru Internet banking, ce se numeşte token şi câteva bloguri pe care m-am „dat” ieri vreo două ore.
Mi s-a explicat cum funcţionează, economiseşti timp, uneori nervi, stai la calculator, introduci nişte cifre, codul IBAN de pe factură şi gata, nu te mai duci nici la Romtelecom, UPC, Enel sau E-ON gaz. Apoi, am folosit şi un automat de încărcat carduri. Unul ca ăsta, mi-a spus operatoarea de la bancă, înlocuieşte patru funcţionari. Poate că nu sunt patru, ci doi, esenţa este că-i înlocuieşte. Grozav, e primul gând care-ţi poate veni în minte. Lucirea puţin tristă din ochii funcţionarei dă dimensiunea umană a erei noastre tehnologice. Cei patru, sau doi, sunt oameni vii, cu familii, copii, probleme. Devin, din funcţionari, nume pe o listă de disponibilizări. La unele ghişee, te mai cerţi, sau eşti privit cu ostilitate. La altele, eşti un fel de partener social şi relaţia funcţionar-client este înlocuită cu un fel de complicitate priete-nească, mai schimbi o vorbă, mă rog, e cu totul altceva faţă de ecranul şi tastatura calculatorului, eficiente, dar complet descărcate de orice sentiment. În acelaşi spirit sunt concepuţi şi roboţeii de la informaţii telefonice, cu voci suave, candide chiar, dar cu care nu poţi comunica.
Aici totul se leagă de bloguri. Am avut ceva timp şi am baleiat mai multe bloguri, să le spun locale. Impresia pe care am avut-o citind diverse postări a fost una extrem de ludică – limbajul este dezinhibat, temele sunt tratate, în majoritatea cazurilor, cu francheţea omului de pe stradă, mai puţin dispus la analize şi mai aplecat spre exprimarea frustă. Opinii numai bune pentru analize ale „României profunde”, aşa cum se exprimă ea în spaţiul virtual. Să fiu politician, aş ţine cont nu doar de revista presei să spunem oficiale, cu analize mai exacte (m-am distrat acum vreo lună – cineva îmi numea editorialele pedante!), ci din când în când, aş afla şi opinia omului de pe stradă (vorba vine, din faţa ecranului…), parcurgând bloguri. Este vox-popul cyber-generaţiei, uşor de aflat fără filtrul vreunui reporter. Sunt acolo opinii pro ceva, contra aceluiaşi ceva, unele argumentate, altele pure sofisme – ca-n viaţă!
Ce-i drept, o viaţă virtuală.