Talere grele

Volodia Macovei
Adrian Năstase, Gregorian Bivolaru, Victor Babiuc, Decebal Traian Remeş, Cătălin Voicu, Nicolae Mischie, Ioan Avram Mureşan, Virgil Pop, Cristian Anghel, Emilian Cutean, George Becali, Relu Fenechiu… Ceea ce îi leagă pe toţi aceşti politicieni este condamnarea, pentru diverse fapte. Corupţia este pe primul loc, evident. Ştim, de asemenea, că o listă cu mult mai lungă se poate face cu politicienii români care sunt judecaţi pentru fapte de corupţie, dar încă nu au fost trimişi după gratii. La fel cum lungă e şi lista politicienilor care, duduind de relaţii şi bani, au scăpat ca prin minune de condamnări ori s-au ales cu condamnări cu suspendare. E mult, e puţin?
Pe de-o parte, faptul că din ce în ce mai mulţi politicieni români ajung după gratii, înseamnă că organele de anchetă lucrează eficient şi nu sunt emoţionate atunci când au de rezolvat cazuri în care sunt implicaţi oameni cu puterea politică în mâini. Acest lucru, în fapt, este printre singurele care ne-au mai spălat obrazul în faţa unei Europe îngrijorate de dimensiunea corupţiei în România, el fiind consemnat explicit în rapoarte ale Comisiei Europene.
Pe de altă parte, însă, numărul mare de politicieni români care sunt fie după gratii, fie prin preajma lor, înseamnă că sistemul românesc este murdar, copleşit fiind de puterea corupţiei gestionate de cei care conduc ţara. Şi mai înseamnă că e greu de crezut că o clasă politică măcinată de corupţie are intenţii bune legate de gestionarea ţării, fiind mult mai probabil că ne putem aştepta, în fiecare zi, la încă o repriză de jaf din banii cetăţenilor.
Acum, prin presiunea unui Cod Penal viciat, după 1 februarie, prima dintre liste va deveni din ce în ce mai scurtă, iar ultima din ce în ce mai lungă. Din nefericire, efectul cel mai ticălos al acestei stări de lucruri este acela că justiţia este îngenunchiată, iar anchetatorilor li se refuză instrumentele normale şi eficiente de lucru, ei transformându-se în funcţionari scârbiţi.
Singurul lucru care nu se va întâmpla, cu siguranţă, este schimbarea relaţiei între cetăţeanul simplu şi justiţie. Cetăţeanului i se va aplica legea nu doar fără menajamente, cu brutalitate, ci chiar ignorându-se, în multe cazuri, chiar circumstanţe atenuante reale. Pentru că cetăţeanul este singur în faţa legii, iar politicianul vine cu întreaga clasă politică în faţa ei.