Second-hand şi capace de canal

Revin în actualitatea noastră de ţară amărâtă două ocupaţii care şi-au diminuat simţitor cifra de afaceri până prin 2008 – vânzarea de haine second-hand şi furtul capacelor de canal.
Dacă prima are o relevanţă pur sociologică, a doua este nocivă. Iar vom vedea canale căscate pe trotuare sau pe mijlocul străzilor, cu capacele furate de indivizi care ar trebui „integraţi” de fel de fel de ONG-uri care trag semnale de alarmă referitoare la…
Cu second-hand-urile este altă poveste. Tranziţia le-a făcut să prolifereze. Nu fac nimănui proces de intenţie – eu zic că magazinele second-hand sunt bune. De multe ori, hainele care se găsesc acolo au o calitate mai bună decât multe din cele ce pot fi cumpărate de pe la magazine ce vând produse orientale de provenienţă incertă. Pentru mulţi, a fost o posibilitate de a se putea îmbrăca decent.
Sociologic însă, evoluţia numerică a magazinelor second-hand spune multe despre statusul economic al unei comunităţi. Dispariţia lor echivalează cu îmbunătăţirea situaţiei financiare a populaţiei, care din considerente de orgoliu personal, de prestigiu, nu mai trec pragul acestor magazine. Orgoliul nu este însă suficient, mai trebuie dublat şi de venituri, care să permită cumpărături din magazinele, să le spunem, normale. Până în 2008, majorarea continuă a salariilor şi pensiilor părea că ne va aduce în stadiul de formare a unei clase medii cât de cât stabile. Acum acest lucru nu mai este posibil, ca să zic aşa, nici măcar în „visul imaginaţiei” – o denumire extrem de ciudată a unei reţele de magazine second-hand. Plăpânda clasă medie românească a primit o lovitură masivă şi va fi nevoie de mult-mult timp, pentru a se reface. În Franţa, de exemplu, clasa medie este considerată a fi formată din oameni ce câştigă minimum 5.000 de euro lunar. Pentru România, un câştig de 1.000 de euro net avea darul să te plaseze în rândul celor ce păreau să fie supravieţuitori de succes ai tranziţiei. Nu prea mai este cazul…
Din acest motiv, revenirea magazinelor second-hand, dincolo de indiscutabila lor utilitate, este un semnal negativ pentru maniera în care este condusă România.

2 comentarii la „Second-hand şi capace de canal”

  1. Bravo tov. Gruian, ai mai dat o lovitura de moarte dictaturii lui Basescu. Fugi la molotu sa-ti dea un zaharel.nu de alta da` meriti. Maine sa bagi ceva si de Nuti Udrea. Oricum sa nu uiti saptamana asta sa infierezi si guvernu in caz ca se intampla ceva mai deosebit in judet, gen seceta sau ploi prea multe…

  2. Daca tot ati deschis subiectul : amplasarea in zonele centrale, cat mai „la vedere” a acestor „vise ale imaginatiei” (un nume absolut imbecil, de altfel), arata puterea orasului, valoarea lui reala !Imi amintesc de un articol destul de recent,din Adevarul, in care un viceprimar al Devei vorbea despre „clubul select al marilor orase” in care se vrea amplasata Deva de catre autoritatile locale… Ha, ha, ha! Aveti umor, domnilor! Vitrinele in care se-nghesuie cateva carpe botite, amplasate intre sedii de banci situate in uscatorii de bloc si „cazinouri” de 20 mp, cu nume luxuriante !…
    Nu, nu am nimic impotriva magazinelor second-hand, dimpotriva, consider ca daca nu ar exista, multi dintre noi am umbla goi-pusca prin „selectul oras”, dar as impune patronilor vitrine curate, cochete, decente ! Si as fi mai atenta cu amplasarea lor !

Comenteaza Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.