Second-hand şi capace de canal

Revin în actualitatea noastră de ţară amărâtă două ocupaţii care şi-au diminuat simţitor cifra de afaceri până prin 2008 – vânzarea de haine second-hand şi furtul capacelor de canal.
Dacă prima are o relevanţă pur sociologică, a doua este nocivă. Iar vom vedea canale căscate pe trotuare sau pe mijlocul străzilor, cu capacele furate de indivizi care ar trebui „integraţi” de fel de fel de ONG-uri care trag semnale de alarmă referitoare la…
Cu second-hand-urile este altă poveste. Tranziţia le-a făcut să prolifereze. Nu fac nimănui proces de intenţie – eu zic că magazinele second-hand sunt bune. De multe ori, hainele care se găsesc acolo au o calitate mai bună decât multe din cele ce pot fi cumpărate de pe la magazine ce vând produse orientale de provenienţă incertă. Pentru mulţi, a fost o posibilitate de a se putea îmbrăca decent.
Sociologic însă, evoluţia numerică a magazinelor second-hand spune multe despre statusul economic al unei comunităţi. Dispariţia lor echivalează cu îmbunătăţirea situaţiei financiare a populaţiei, care din considerente de orgoliu personal, de prestigiu, nu mai trec pragul acestor magazine. Orgoliul nu este însă suficient, mai trebuie dublat şi de venituri, care să permită cumpărături din magazinele, să le spunem, normale. Până în 2008, majorarea continuă a salariilor şi pensiilor părea că ne va aduce în stadiul de formare a unei clase medii cât de cât stabile. Acum acest lucru nu mai este posibil, ca să zic aşa, nici măcar în „visul imaginaţiei” – o denumire extrem de ciudată a unei reţele de magazine second-hand. Plăpânda clasă medie românească a primit o lovitură masivă şi va fi nevoie de mult-mult timp, pentru a se reface. În Franţa, de exemplu, clasa medie este considerată a fi formată din oameni ce câştigă minimum 5.000 de euro lunar. Pentru România, un câştig de 1.000 de euro net avea darul să te plaseze în rândul celor ce păreau să fie supravieţuitori de succes ai tranziţiei. Nu prea mai este cazul…
Din acest motiv, revenirea magazinelor second-hand, dincolo de indiscutabila lor utilitate, este un semnal negativ pentru maniera în care este condusă România.