O întâlnire extrem de emoționantă, la un sfert de veac de la terminarea liceului

Câți ani au trecut, este greu de amintit! Emoționantă întâlnire a co­legilor de clasă și de an după jumătate de veac. O oportunitate de a ne întâlni din nou cu adolescența, o sărbătoare sinceră care ne împiedică să ne uităm colegii. Îi felicit pe toți cei care și au rupt din timpul lor pentru a veni la liceu, lăsând totul pentru a scăpa de povara anilor trecuți și a ne bucura că soarta ne-a adus iar împreună pe unii din noi. Câțiva colegi ne-au părăsit poate prea devreme și le spunem: Dumnezeu să vă odihnească în pace.

Un refren și un vers
Au trecut 50 de ani, câte căi am par­curs fiecare? Să nu lăsăm amintirile să ardă, au fost ani frumoși, cu veselie și cu bucurii. Toți ne-am schimbat, am cres­cut, toți avem o familie, dar vom rămâne prieteni adevărați. Ce frumos este acum să atingem bucăți din trecut, din ado­lescență și,brusc, revenim…Fiecare am mers pe drumul său dar suntem legați de amintiri minunate, de VIAȚA de LICEU! Felicitări tuturor pentru opor­tu­nitatea acestei întâlniri cu colegii de clasă, de an, de amintirile copilărești. Nu vom uita clipele frumoase. Mulțumesc, timp, pentru o zi magică. Clopoțelul nu mai sună, dar ne bucură revederea și ne-o vom aminti mult timp. Dragi colegi de clasă, au trecut 50 ani, cu bune și mai puțin bune, zilele de școală au rămas refren și vers, dar suntem aceiași băieți și fete ce luam împreună masa la can­tină, fugeam uneori de la ore, ne certau profesorii, totul era serios. Acum, toți avem familii, suntem bunici, dar prin destin suntem legați de liceu. Deși au trecut anii și toți ne-am schimbat, ne este dor de acele zile, e grozav că ne-am întâlnit acum. Ne-am revăzut tot mai rar, cu unii nu ne revedem de loc din vaste motive, dar în inimile noastre am păstrat mereu amintiri din anii de liceu. Reîn­tâlnirea a fost extrem de frumoasă, fiecare cu povestea lui de viață, dar întot­deauna ne vor uni amintirile din liceu. Emoții, amintiri, zâmbete, toate le-am adunat azi. Am fost împreună câteva ore, ne-am îmbrățișat, am plâns, am râs, noi, cei de acum… cei de ieri… dintot­deauna!
Mulțumim tuturor profesorilor ce ne-au îndrumat în viață, dirigintelui, SONOC DORIN și, fiindcă mulți au plecat în lumea fără dor le spunem: Dumnezeu să vă odihnească”. (Anica Popa)