Reorganizarea administrativă, în chinurile facerii (I)

Mare tevatura, mare, cu reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, pe care preşedintele Băsescu şi premierul Boc, precum şi o parte din democrat-liberali par a fi porniţi s-o realizeze în cât mai scurt timp. Spun doar o parte dintre democrat-liberali, deoarece este clar că nu tuturor baronilor PDL, aflaţi acum la cârma consiliilor judeţene, le pică bine această reorganizare, care le ia caşcavalul din plisc. Chiar dacă, la o primă privire, reorganizarea administrativă în opt superjudeţe constituite pe schema actualelor regiuni de dezvoltare economică pare a avantaja partidul aflat acum la putere, este clar că printre cei care îşi vor pierde privilegiile de şefi judeţeni se vor afla şi destui pedelişti. Concluzia logică? Reorganizarea administrativă, dorită de preşedinte şi de cei aflaţi la vârful conducerii PDL, nu va putea fi realizată decât prin asumarea răspunderii guvernului, ea având oponenţi chiar în interiorul propriului partid.
Argumentele invocate de preşedintele Băsescu şi de premierul Boc, de toţi cei care susţin reorganizarea, sunt pertinente şi reale. Prin constituirea celor opt superjudeţe, se va reduce drastic birocraţia, ceea ce înseamnă bani mai mulţi la bugetul statului în primul rând. Gândiţi-vă câtă economie se va face prin dispariţia a 32 de consilii judeţene şi a prefecturilor. De asemenea, este vorba de absorbţia unor însemnate fonduri europene, cam 10 miliarde de euro, pe care le vom primi – afirmă actualii guvernanţi – numai în condiţiile reorganizării teritoriale. Potrivit unor surse oficiale, cei de la Bruxelles impun ca în urma reorganizării, să rezulte între opt, maximum 12 entităţi administrative regionale în România. Deci, schema celor opt superjudeţe constituite pe cele opt regiuni de dezvoltare, pare a fi cât se poate de plauzibilă. În plus, odată cu reorganizarea administrativ- teritorială, va creşte substanţial puterea decizională la nivel local, cele mai multe din prerogativele actualelor consilii judeţene urmând a fi trecute la primăriile municipiilor, oraşelor şi comunelor. Aşadar, votul cetăţeanului dat pentru alegerea primarului şi a consilierilor locali va avea o şi mai mare importanţă.
Totuşi, proiectul reorganizării administrativ-teritoriale are un număr însemnat de oponenţi. Primii care au sărit de fund în sus au fost, fireşte, reprezentanţii opoziţiei. Este clar că social-democraţilor, liberalilor şi conservatorilor, membri ai Uniunii Social Liberale, această reorganizare – în cazul în care ar fi pusă în practică înainte de alegerile de anul viitor – nu doar că le dă toată strategia peste cap, dar le diminuează şi şansele de a câştiga alegerile. Rezerve la acest proiect are şi UDMR, maghiarii având o altă variantă. De asemenea, este limpede că nici liota de funcţionari din cele 40 de consilii judeţene şi prefecturi, care vor rămâne fără locurile de muncă, n-are cum să fie de acord cu reorganizarea administrativă.
Dar, greul nu se rezumă doar la aceste aspecte. Bătălia va fi şi una legislativă, deoarece reorganizarea administrativă presupune modificarea multor acte normative, începând cu legea din 1968, privind organizarea administrativ-teritorială, continuând cu administraţia publică locală, cu legea statutului aleşilor locali şi cea a prefectului, precum şi cu legea finanţelor publice, prin care se stabileşte cum sunt împărţiţi banii în teritoriu.
În episodul de mâine, vom încerca să vedem cum va influenţa reorganizarea administrativ-teritorială judeţul Hunedoara, şi ce schimbări de strategii se vor produce în bătălia politică dusă pe plan local.