Regele

Vă mărturisesc că de vreo două săptămâni, adică fix din Ajunul Crăciunului, nu m-am mai uitat la ştiri. Mai precis, nu la televiziunile de ştiri. Am făcut astfel o necesară cură de dezintoxicare, iar rezultatele (bune) nu au întârziat să apară. M-am detaşat de patima de care mulţi dintre noi ne-am molipsit în perioada alegerilor. Nu că mi-aş fi schimbat opiniile, căci două au fost evenimentele pe care (totuşi) le-am aflat – anume, candidatura lui Honorius Prigoană, ce dovedeşte categoric dorinţa de reformare a clasei politice, şi programul prezidenţial de la OTV, pe care nu l-am văzut, dar mă gândesc că este pe gustul distinşilor intelectuali care l-au anturat pe Băsescu şi care vorbeau nu de mult despre otevizarea ţării. O tempora…
Dar despre astea, altădată. Poate mâine. Astăzi, despre ceva pozitiv. Despre Regele Mihai şi unul dintre puţinele reportaje pe care le-am văzut pe televiziunile locale, anume, cel despre cumpărăturile făcute de rege la Deva.
Pe Regele Mihai l-am întâlnit în mai multe rânduri, începând de prin 1997. Desigur, în calitatea mea de reporter. Cred şi acum, că şansa monarhiei în România (cred că definitiv pierdută acum) a existat pentru o scurtă vreme, şi mai cred că un rege (e adevărat, nu orice rege, ci Mihai I) ar fi rezolvat altfel situaţia ţării, în sensul unei reforme adevărate. Regele Mihai e prea în vârstă acum, dar şi-a păstrat intactă prestanţa. La magazinul din Deva unde şi-a făcut cumpărăturile, nu a venit cu aerul populist ce-i însoţeşte de obicei pe şefii de stat români. Parcă mai degrabă jenat de camerele de filmat, cu bun-simţ şi discreţie, regele a spus câteva cuvinte, cumva timid, dar fără îndoială, cu distincţia pe care dacă n-o ai nativ, n-o mai dobândeşti. Încă, subliniez, încă este ultimul şef de stat în viaţă, dintre cei care au făcut istoria locurilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Nu ar trebui să fie omis de la ceremoniile oficiale, prezenţa sa ar aduce oriunde un plus de prestanţă şi prestigiu. În plus, ar fi un semn de politeţe pe care l-ar face oricare dintre şefii de stat din Uniunea Europeană. Nu a fost cazul în România, unde facem apel la istorie, în cuvinte mari, emfatice, discursuri stufoase, doar pentru uzul „românilor” – expresie ce proliferează prosteşte.
Pe scurt, Regele Mihai continuă să fie o prezenţă remarcabilă, fără să fie înconjurat de adulatori profesionişti. Din păcate, nu de astfel de modele avem nevoie. Miştocăreala e mult mai profitabilă şi face şi audienţă.
Pentru curioşi, voi scrie despre Prigoană junior, OTV, Ollie Rehn şi opinia lui despre prezenţa României în UE, „români”, gropile din asfalt şi vom vedea ce mai urmează.
P.S. Mulţumesc tuturor celor care mi-au făcut urări la rubrica, comentarii sau pe mailul personal şi le doresc, la rândul meu, La Mulţi Ani cu sănătate!