Pui: Pe drumul care unește, un foișor care vă așteaptă
Magdalena Șerban
Degeaba ai locuri frumoase dacă vizitatorii nu-și pot trage sufletul și nu se pot bucura de aer curat când le tranzitează. La Pui, conducerea publică a amenajat o oază de liniște și de binecuvântare.
Bineveniți „În atenția turiștilor care traversează comuna noastră pe Via Transilvanica și nu numai, aș avea un anunț de făcut. Am amenajat în parcul bisericii din satul Râu Bărbat, pe langă care trece traseul Via Transilvanica, un foișor, loc de odihnă și băut un pahar cu apă rece la umbra sau adăpost. Avem și cișmea la drum, iar ștampila pentru Carnetul drumeţului se găsește la biserică, la orice oră, apelând numărul de telefon din ghidul VT. Este foarte important ca drumeții să știe că sunt bineveniți și au la cine să apeleze, cu toată încrederea. Nu sunt singuri. Împreună, pe Drumul care unește! Vă așteptăm cu mare drag să ne cunoașteți meleagurile”, a transmis primarul din Pui, Victor Stoica (foto). Reamintim că Via Transilvanica este un traseu turistic de lungă distanță, de 1.400 de kilometri, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare km se găsește o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției. Traseul traversează zece județe: Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți și e împărțit în șapte ținuturi cultural-istorice: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. În total, Via Transilvanica parcurge 107 unități administrativ-teritoriale și pune în valoare patrimoniul natural și cultural al fiecărei regiuni. E inspirat din povestea altor astfel de trasee din Europa, America de Nord și nu numai. Dar, înainte de toate, este un proiect social, astfel că accentul cade pe comunitate. Își propune să scoată la lumină locuri din țară, aparent uitate de lume și depopulate major, din cauza limitărilor economice, și să le ofere viață. Viața pe care o aduc cu ei, drumeții cu rucsacul în spate, care după o lungă zi de umblat pe cărări, așteaptă un minim de ospitalitate și măcar o față primitoare, cu care să împărtășească povești. Despre asta este drumul care unește.
