Profesionişti şi amatori

Ioan Hănţulescu

Profesionistul e definit ca om ce exercită o anumită profesiune, prin care îşi asigură traiul zilnic. Deci, avem în ţara asta profesiuni diverse şi, desigur, profesionişti în cele mai variate domenii. Este suficient să accesaţi site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Persoanelor Vârstnice, ca să vă edificaţi. Acolo există un soi de nomenclator, definit COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România). Veţi constata că există cele mai năstruşnice ocupaţii trecute în acest nomenclator, exceptând-o pe aceea de… politician!  

Apropo, am avut cândva o dispută, oarecum hilară, cu un conf. univ. dr. oarecare, ce se crede mare scriitor „profesionist”. E chiar preşedinte de filială de uniune de scriitori, dacă vă puteţi imagina.  Şi cum credeţi că m-a categorisit dânsul pe mine? Drept un… amator. Ei bine, eu lucrez de 25 de ani în presă, am lucrat vreo trei ani la televiziune, vreo doi la radio, 18 la acelaşi ziar (nu facem publicitate) etc. Deci, din anul 1990 încoace eu, amatorul, trăiesc din munca mea în presă. Fireşte, l-am întrebat pe conf.univ.dr. cutărici, dacă dânsul, „scriitorul profesionist” trăieşte din scrisul lui, sau din ceea ce-i dă „catedra” să mănânce? Am constatat că în acest caz avem de-a face cu un profesionist de mucava. Dar, cu toate acestea, el va primi la pensie, ca scriitor „profesionist” şi ditamai conducătorul de filială de uniune de scriitori, încă 50 la sută din pensia ce i se cuvine de drept. Eu, amatorul, dacă apuc pensia, o apuc doar aşa, cu un dinte, raportată la salariul pe care l-am avut în perioada activă, vai şi amar de el…
Dar nu-i asta problema. Un ziarist profesionist adevărat, care a mâncat toată viaţa după ce „produce” cu pixul, ştie câtă pâine poate „tăia” cu el, şi nu-şi face iluzii. Problema este că, exact cum spuneam mai sus, în COR nu există menţionată profesiunea de politician. Cu toate acestea, cică avem o seamă de politicieni „profesionişti”, aleşi ai poporului, care, chiar dacă nici nu au auzit de politologie şi de alte ştiinţe de genul ăsta, după un mandat de parlamentar, vor primi un supliment consistent la pensie. Cel puţin aşa sună proiectul de lege privind pensiile aleşilor, aflat în lucru în comisiile de resort ale Parlamentului. Ce sunt ei, politicienii „profesionişti”, de fapt? Ingineri, constructori, profesori, medici etc. Profesiuni onorabile, de altfel. Doar ăştia se pare că au ceva în plus faţă de colegii lor de breaslă: „gena” descurcăreţilor. A oportuniştilor. Ooooh, şi dacă verificaţi lista COR, veţi găsi alte profesiuni aburitoare, ca şi aceea de politician, dar mult mai prost plătite. De pildă „aburitor plută”, „aburitor textile”… Ca să nu mai vorbim de „poleitor”, „pompagiu”, „pontator” şi „portar”.
Închei, totuşi, într-o notă optimistă. Forţez puţin etimologia şi îmi imaginez că „amator” vine de la o rădăcină latină care porneşte din definiţia iubirii. De la „amor”. Şi sunt oameni care chiar îşi iubesc profesiunea. Ziarişti, ingineri, constructori, profesori, medici, ba chiar şi „aburitori” de toate felurile. Până şi politicieni… Căci lucrurile făcute cu iubire ies mereu bine!