Partid şi Onoare

Pretenţios, nu…? Şi patetic…
Cuvinte rătăcite prin vocabulare desuete de indivizi cu principii, care cred că alăturarea este posibilă, într-o lume în care repetarea sintagmei „interesul naţional” devine indigestă prin raportare la realitate.
Şi totuşi…
Nu pot şti cât va dura excepţia, nici ce forme va îmbrăca ea, dar pot să vă spun că în politica externă, de exemplu, se spune că nu există sentimente, ci doar interese. Interesul naţional primează – în numele lui s-au produs lucruri măreţe şi măreţe masacre. La fel s-ar putea spune, prin extensie, că în politică există doar interese, iar idealiştii ar face bine să stea deoparte.
Şi totuşi…
Vă mărturisesc că am urmărit îndeaproape, atât ceea ce s-a întâmplat la alegeri, cât mai ales, poziţionarea partidelor, după ce victoria de câteva ore a lui Geoană a început să devină tot mai incertă, din ce în ce mai incertă, până n-a mai existat deloc. I-a luat locul retorica lui Emil Boc, cea cu „românii…”. De altfel, PDL consideră de la sine înţeleasă alegaţia băsesciană cu preşedintele care pune premierul indiferent de majoritate, aspect pur constituţional ce conferă noi valenţe democraţiei originale (pentru juniori, concept lansat în 1990 de Ion Iliescu, atât de blamat de Băsescu, de fapt, demn şi constant continuator al aceluiaşi tip de democraţie, completată cu conceptul revoluţionar de preşedinte-jucător! să fie primit…).
Atacat de foştii adversari rămaşi cu capul la cutie în timpul bătăliei cu Băsescu, Mircea Geoană experimentează gustul amar al eşecului. O bilă albă pentru cuvintele spuse la adresa lui Crin Antonescu. 
UDMR a confirmat definitiv apetenţa pentru guvernare. Respinsă de PDSR în anii post-revoluţionari, luată la guvernare odată cu victoria CDR în 1996, formaţiunea-hibrid a maghiarilor este un aliat de nădejde pentru oricine are şansele cele mai mari să acceadă la timonă… pardon, la guvernare. Marko Bela este oricum un om politic abil, dar manevrele ultimei perioade au arătat că UDMR aplică cu consecvenţă principiile politicii externe – doar interese! Cu toate rugăminţile fierbinţi din decembrie 2008 (adresate PDL şi lui Băsescu), UDMR a stat în opoziţie un an, forţată de PSD. Dar ocaziile se răzbună! Acum, PSD va sta în opoziţie, deşi prin 2000 şi ceva a acceptat să construiască o autostradă pe la Târgu-Mureş (şi) pentru a avea un aliat în UDMR – care iată, zice că PNL, dar dacă nu, e bun şi PDL. Că autostrada trebuia făcută pe culoarul IV european, e altă poveste.
Cu totul altă poveste.
Până în acest moment, partidul care a demonstrat că are onoare este PNL. De foarte mult timp, poate de pe vremea PNŢCD-ului lui Corneliu Coposu (aţi auzit de Coposu, domnule Boc? Nu se compară cu Marian Miluţ, în nici un caz…), un partid nu a avut prestaţia onorabilă pe care o are în aceste zile tensionate PNL-ul lui Antonescu.
 Punct.