Onoarea celui jignit de Cozma

Virajele bruşte ale unor personaje, gata mereu să-şi găsească o revoluţie – asemeni lui Che Guevara, pe care cu totul neinspirat l-au purtat, mândri, pe tricouri, unii lideri social-democraţi – nu fac decât să demonstreze deruta societăţii româneşti. Paranteză. Che Guevara nu este simbolul stângii, ci al anarhiei de stânga – ceea ce înseamnă cu totul altceva.
În primele zile ale mineriadei din 1991 – iată că se împlinesc de atunci 20 de ani! – Miron Cozma sosea la Bucureşti în fruntea unor gloate de mineri manipulaţi cu iscusinţă. A dat năvală în Parlament, unde ţărăniştii – naivi, crezând că furia anti-Iliescu a lui Miron Cozma este reală – l-au aclamat. Ion Raţiu l-a tratat cu diplomaţie, iar poetul Ioan Alexandru i-a opus Biblia. Până la urmă, s-a văzut câtă sete de democraţie a avut Cozma, cel care a dărâmat guvernul condus de Petre Roman, aruncând România într-o gaură neagră a dispreţului internaţional, din care nu am ieşit nici astăzi. Ba mai mult – Cozma a reluat în 1999 marşurile spre Bucureşti, prelungind astfel istoria incursiunilor sindicale cu iz che-guevarist.
Iată-l acum pe Miron Cozma participând la Ziua Marinei şi jonglând cu simboluri, aruncând o coroană de flori care trebuia să ajungă în mare, dar care a aterizat penibil pe stâncile de lângă ruinatul cazino constănţean. Acelaşi Cozma s-a asociat unui neconvingător protest faţă de cine? faţă de Traian Băsescu şi ceea ce numea el „dictatura”.
Nu contest nimănui – nici măcar lui Miron Cozma – dreptul de a protesta faţă de cine doreşte el. Doar că un asemenea protest este lovit de nulitate, iar societatea civilă bine- intenţionată este discreditată prin lipsa de credibilitate a persoanelor implicate. Asocierea lui Cozma la grupul mai larg al celor care contestă stilul prezidenţial de a conduce o ţară îi discreditează pe cei care-l acceptă, nicidecum pe Băsescu. Uneori, să ai asemenea contestatari este de-a dreptul onorant. Adică, cine contestă autoritarismul lui Băsescu? Miron Cozma? Personajul negativ-emblematic al perioadei 1990-1999, eroul bătăliilor de la Bumbeşti şi Costeşti? Să fim serioşi…
Asemenea personaje te pot eventual poziţiona pozitiv, nicidecum negativ. Când te înjură un anume gen de oameni, este o onoare! Într-un sens filosofic, e cam ca zicerea cu grecii care fac daruri! Întrebaţi-i pe ţărănişti…