ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Stai să vezi

Valentina Mureşan

Există o zicală foarte înţeleaptă, care spune aşa: nu este orb, mai orb ca cel ce nu vrea să vadă şi nici surd mai surd ca cel ce nu vrea să audă!
Trăiesc într-o comunitate mică, la poalele Retezatului, pe care o tot laud prin scrierile mele, care se numeşte Densuş. Superb Densuşul meu, cu o istorie fantastică, un vestigiu religios (chiar două) de mare valoare şi multe atracţii turistice prea puţin exploatate. Dar mai presus de toate aceste valori se află OMUL. Şi omul acesta nu ştie cum e să-i fie bine, iar situaţia aceasta este foarte des întâlnită în ţara noastră. Şi pentru că nu ştie cum e să-i fie bine, crede că moartea aceasta socială pe care o trăieşte zilnic este maximum ce-i poate oferi viaţa din România contemporană. Însă este cum nu se poate mai fals! Cei care au avut mintea şi curajul de a se debarasa de concepţii greşite şi mai ales şi-au cântărit alegerile, au descoperit miracolul unei vieţi nebănuite. Am făcut această introducere ca să am un punct de plecare spre ceea ce urmează să dezbatem: cum să faci să-ţi fie bine? Avem mii de exemple în jurul nostru, de oameni care se zbat să câştige bani, oameni care lucrează multe ore pe zi în multinaţionale, oameni care şi-au lăsat copiii în ţară şi muncesc printre străini, familii dezbinate, copii care scapă de sub control şi multe alte exemple de felul acesta. Şi dacă-i întrebi pe fiecare cum de trăiesc aşa, îţi vor spune cu toţii, fără nici o marjă de eroare: asta-i viaţa! Şi ei chiar cred că viaţa lor este cum este pentru că aşa trebuie să fie, dar nici unul nu-şi pune problema dacă nu cumva el singur şi-a pus viaţa pe acele şine, în acea direcţie. Şi vă garantez că viaţa fiecăruia este exact aşa cum a decis el să fie. Încă de dinainte de a veni pe pământ, noi facem alegeri, Dumnezeu aşteptând de la noi ca, la capătul drumului din această viaţă, să se întâlnească cu noi, iar noi, să ne întâlnim cu El, fericiţi. Ştiu că vi se poate părea pe de o parte firesc, pe de alta straniu. Însă această viaţă are doar trei variante: şcoală de corecţie (60 la sută), bucuria de a experimenta viaţa în trup (20 la sută), sau umbră pământului (20 la sută). Partea interesantă este că toţi cei 20 la sută din a doua categorie, vin fără excepţie din prima categorie, după ce au început să vadă lucrurile în limpezimea lor firească. Cu alte cuvinte, vorba Lui Iisus: cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va elibera! Doar că, până la adevăr, calea este extrem de lungă şi de cele mai multe ori, extrem de dureroasă. Pentru că pornim în viaţă cu elan şi nu ţinem seama de Legile lui Moise, de drepturile noastre divine cu care ne naştem, avem mai multă grijă de trupurile noastre decât de spiritul, sufletul nostru, punem preţ mai mult pe ceea ce băgăm în gură, decât pe ceea ce scoatem pe gură, luăm de la viaţă tot, cu ambiţii şi orgolii, fără a oferi în schimb aproape nimic. Şi dintr-o dată, ce să vezi, se întâmplă ceva în viaţa noastră care ne pune în genunchi şi ne linişteşte. Atunci ne luăm de piept cu Dumnezeu, de parcă El ne-ar fi dator cu ceva şi mai ales de parcă El ar fi obligat să ne facă viaţa frumoasă. În schimb, El şi-a făcut datoria, dându-ne şansa să venim pe pământ şi prin toate alegerile noastre să ne facem viaţa frumoasă, să cunoaştem armonia, să ne răscumpărăm greşelile prin bunătate şi iubire, ca sufletul nostru să se întoarcă împăcat la El. Cu alte cuvinte, cel mai important lucru este să vedem lucrurile în lumina adevărului divin, nu a adevărurilor noastre şi să ne luăm deciziile de viaţă în funcţie de ele.
Până nu vom începe să vedem, vom orbecăi în incertitudine şi în întunericul minţii noastre!
Purtăm cu noi amprenta păcatului suprem, uns în timp cu cel al trădării, apoi al ignoranţei. Şi ne vine greu să ne scuturăm de ceea ce suntem, dar are mereu grijă cineva să ne aducă cu picioarele pe pământ, să ne pună în oglindă cu propria imagine, de pe care se desprind măştile. De tine însuţi, de faptele tale, nu ai cum să fugi, ca de altfel nu ai cum să fugi de realitate, de adevăr. Diferenţa o face că unii au puterea să se trezească la timp, cât încă trăiesc pe pământ, aceştia având toate şansele să se mântuiască, iar alţii vor vedea realitatea din starea de spirit după ce mor, când nu prea mai pot face nimic. Cine mai are ochi să citească şi minte să înţeleagă va reflecta cu atenţie la informaţia pe care v-am oferit-o. Cine nu… stai să vezi!

Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.