ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Parandărătul neputinţei

de Valentina Mureșan

Nici nu mai știu, dragilor dragi, dacă suntem din neam nobil și viteaz, iubitor de țară, sau suntem neam de trădători, neguțători de libertăți și democrație…

Îmi e de neînțeles această înverșunare a unui popor fost erudit, actualmente îndobitocit, de a nu-și evalua singur șansele, potențialul și oportunitățile, apetitul de a se vinde pe nimic și de a persevera în neputințe. Nu cred să mai existe ceva ce ne-ar putea trezi din somnul cel de moarte, căci privim cu lejeritate inconștientă prăbușirea întregii națiuni. Am fost vânduți, iar Iudele-s bogate. Am fost îngenunchiați de toți cotropitorii de neamuri, iar Iudele nu s-au spânzurat. Falsul interes personal s-a ridicat deasupra conștiinței colective și asta ne va cota mai scump decât poate imaginația noastră să cuprindă. Și stau așa, uneori și mă gândesc, de ce nu se mai naște un Mihai, un Ștefan, sau un Vlad? De ce ne-a dispărut și sclipirile de geniu ale unui Eminescu, Blaga, sau Rebreanu? Unde-i spiritul lui Brâncuș, sau a vreunui Eliade? Unde-s românii autentici care erau în orice clipă gata să moară pentru țară, pentru idealuri, pentru dreptate? Ne-am diluat atât de mult identitatea aceea nobilă, până la fragilitatea acestor nulități care se pretind cârmuitori ai neamului românesc? Îmi iubesc țara și pot muri acum, în această clipă pentru ea, fără să mă uit în urmă! Îl iubesc pe Dumnezeu și nu ”cobor” de pe cale indiferent ce mi s-ar întâmpla! Dar nu mai regăsesc niciunde dreptatea…

L-am supărat pe Dumnezeu într-atât încât și-a-ntors și fața de la noi?

Părintele nostru Arsenie spunea : ” Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când și-l trădează, să se gătească de pedeapsă. Dumnezeu nu cade! Noi cădem, nu Iisus! Dar căzând noi din creștinism, ni se pare că a căzut creștinismul. Ni se pare că a căzut altcineva, nu noi.”  Dar, din păcate, îi ducem în derizoriu și pe Sfinții neamului. Mergem la mormântul lor, bocim iluzoriu, îi invocăm cu aceleași guri care înjură și mint, dar ni se pare că suntem credincioși și drepți. Dar ne v-a ajunge parandărătul din urmă și vom plăti scump toate inconștiențele, toate trădările și toate alegerile proaste la care ne-am pretat. N-avem voie să punem interesul personal deasupra interesului național și nu avem voie să ne gândim doar la noi, fără să vedem agonia semenilor noștri. Ce poate aștepta o națiune care își momește pensionarii cu iluzii, întorcându-i împotriva copiilor și nepoților, o națiune care își diminuează șansa la clasa intelectuală, care nu mai are meseriași în nici un domeniu, universitățile nu mai scot specialiști, alimentația ucide mai mut decât hrănește, iar în jurul spitalelor mor mai mulți oameni neprimiți la tratament, decât cei bolnavi de covid. Cum să ridicăm noi ochii către cer, cum să-L mai rugăm pe Dumnezeu să  se îndure de neputințele noastre, când stăpânii supremi al vieților noastre este banul, fățărnicia și minciuna?

Am putea trata fenomenul trădării și al egoismului din punct de vedere spiritual, analizând contexte sau situații, însă orice explicații am găsi, oricâte apartenențe la justificări, realitatea spune că ambele sunt izvorâte din puțina credință în Dumnezeu. Nu există justificări pentru ceva ce Sfânta Scriptură zice că e greșit și nici huzureală la nesfârșit în greșeli, fie ele conștiente, fie înconștiente. Căci vine o vreme în care chiar și cele neștiute ne sunt relevate ca fiind știute! Pentru ce atâta zdroabă, când noi ne înălțăm pe verticală, sau cel puțin așa ar trebui să fie țelul nostru, nicidecum pe orizontală, unde tot ce contează este aspectul material. Nu ducem nimic cu noi! Și nimic din ceea ce ne-a umplut burțile sau am cumpărat cu bani, nu va gira mântuirea noastră. Singura asigurare este sufletul curat, cugetul ancorat în Dumnezeu și traiul corelat cu Scriptura.

Ce păcat de noi, românii!!! Ce neam dumnezeiesc am fi putut fi!!!

Până săptămâna viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!