Gurta lumii

Foamea de bani a patronilor de cluburi sau restaurante din oraşul cu cetate s-a amplificat pe măsura accentuării crizei, dovadă că preţurile au explodat. Cunoaştem cu toţii practicile parşive ale comercianţilor, însă, poate exemplul perfect pentru a ilustra ferocitatea cu care se atentează la buzunarele clienţilor este… absenţa din meniu a preţului la banala miere pentru ceai sau cafea. În primul rând, este jenant pentru orice comerciant civilizat să solicite bani separat pentru acest ingredient, când în mod normal, costul mierii ar trebui să fie inclus în preţul şi aşa piperat al băuturilor la care se serveşte. Apoi, umflarea notei de plată cu 50 de bani sau cu un leu, despre care clientul află, dacă e atent, în momentul în care plăteşte, sau nu află deloc, dacă nu se uită la mărunţiş, este hoţie mascată. Culmea e că o astfel de practică haiducească este de actualitate la un club cu pretenţii de fiţe din buricul târgului, situat pe un colţ, la câţiva paşi de un important centru administrativ.

De regulă, fotbaliştii sunt vânaţi de femei, pentru că sunt consideraţi parteneri perfecţi, în principal din punct de vedere financiar, graţie câştigurilor lor peste media oamenilor obişnuiţi. Gurile rele susţin însă că în fotbalul hunedorean, există cel puţin un jucător care face excepţie de la această regulă nescrisă, întrucât este vânat doar pentru calităţile sale de bărbat. Care or fi ele, de la frumuseţe şi tinereţe până la inteligenţă şi… virilitate. Fotbalistul activează cu destul talent şi succes la o echipă unde suporterii îşi încurajează favoriţii, scandând numele unui animal puternic „mascul necastrat”. Cică tânărul a împrumutat din calităţile „animalului mascotă” şi i-a căzut cu tronc unei femei foarte potentă financiar, pe care nu o interesează câştigurile jucătorului, întrucât are ea bani mai mulţi decât el. După mai multe tatonări, se pare că cei doi au deja o relaţie, cunoscută de apropiaţi, iar femeia e hotărâtă să-l păstreze numai pentru plăcerea ei.