La două negoţuri de ţoale situate în buricul urbei de la poalele cetăţii, lucrurile nu sunt deloc aşa cum par. Deşi comercianţii de acolo îşi laudă marfa, spunându-ţi că-i de calitate şi de-a dreptul nemţească, totul nu-i decât o strategie ieftină de-a lor. Spun cârcotaşii că angajatele de acolo nu fac altceva decât să culeagă de prin alte magazine cu marfă la mâna a doua cele mai bune exemplare, pe care mai apoi le parfumează şi le etichetează, ca şi cum ar fi aproape „noi”. Nu doar acest lucru ar fi o problemă, ci şi preţul pe care-l au ţoalele „reconsiderate”, cu câteva zeci de lei mai mult, comerciantele fiind extrem de hotărâte să scoată un profit frumos.
Vorbesc gurile rele prin târg că parcursul unui afacerist din judeţ este izbitor de asemănător cu cel al primului cioban din Capitală, aflat de ceva timp la răcoare. Deşi în ultima perioadă, datorită conjuncturii şi legăturilor cu puternicii momentului, omul nostru s-a axat mai mult pe afaceri în construcţii, la început se ocupa doar cu creşterea ovinelor, activitate pe care a păstrat-o şi în prezent. Fiindu-i aproape de suflet mioarele, afaceristul autohton a investit în creşterea lor, le-a înmulţit şi le-a dat de toate, astfel încât a ajuns să aibă la capete fără să le mai ştie numărul. Doar că, atunci când se aştepta mai puţin, o năpastă s-a abătut asupra lui. Oamenii de la anticorupţie s-au pus pe anchetat tocmai afacerile din construcţii pe care omul nostru le-a învârtit cu ajutorul fratelui său şi el la rândul lui anchetat într-un dosar celebru. Iar din toată povestea asta, în primul rând au avut de suferit tocmai turmele de mioare pe care nu mai are cine să le organizeze şi să le scoată la iarbă verde, ciobanul lor fiind supravegheat.