Gura lumii

Vorbesc cârcotașii că un vice de pe la noi îl trage-n piept pe șeful cel mare. În fiecare zi. Omul ia câte o atenție, ca să nu spunem mai multe, de la cei care au nevoie de o autorizație, un teren, ceva de la primărie. Vorba aceea, mutul rupe căputul, omul nostru nu zice nimic, dar își vede de micile sale afaceri i­legale. Mai are și ceva rubedenii de care tre­buie să aibă grijă, să nu aștepte mult pentru avizele de care au ne­voie. Mai are și prieteni vechi, care trebuie ser­viți prompt, pentru că și ei cotizează când li se cere. Și, uite așa, respectivul a strâns bani frumoși, murdari, e adevărat, dar ce mai contează azi, când pre­țurile au luat-o razna.

Un scandal moc­nește într-o urbe cu lămpașe din sudul județului, unde un mem­­­­­bru de partid a în­ceput să vorbească prin târg despre modul în care se adună banii pentru viitoarele ale­geri. Bârfitorii susțin că individul, după ce s-a cinstit mai mult decât îi permite legea, ar fi ciripit că un lider de uzină i-ar fi cerut sa­lariul pe un an întreg pentru a-l lăsa să trăiască. Banii ar urma să ajungă la partid sub formă de sponsorizare, dar fără să fie înre­gistrați oficial. Practic, ar fi la dispoziția șe­fului. Situația nu ar fi atât de gravă spun zvonarii noștri, că fiecare știa în ce se bagă când a cerut să fie favorizați de partid cu funcții și lefuri la stat (la propriu). La alegerile trecute, ace­lași lider a adunat cotizații într-un an cât pentru îndeplinirea cin­cinalului.