Gura lumii

Vorbesc cârcotaşii prin oraşul de la poalele cetăţii, referitor la faptul că traficanţii de ţigări care-şi fac veacul îndeosebi prin apropierea Pieţei centrale, că geaba se dau de ceasul morţii şefii celor trei instituţii, ai căror lucrători ar trebui să stârpească din rădăcini traficul cu tigări de contrabandă, să facă ordine în zona respectivă. Că nu vor reuşi veac, dacă nu vor face curăţenie mai întâi în rândul subordonaţilor lor, care cică pun botul la şpăgile traficanţilor. Mai exact, vorbesc gurile rele, cei care au obligaţia şi raportează că stau cu ochii pe traficanţii de ţigarete de contrabandă mai dihai ca pe butelie, de fapt le ţin de şase. Adică, nu doar că se fac că plouă şi întorc capul în altă parte, atunci când traficanţii îşi vând ţigările amatorilor, dar îi mai şi anunţă atunci când vine vorba de razii mai serioase. Cică, plata pentru aceste servicii se face ori în natură, adică în pachete de ţigări, ori în moneda noastră autohtonă.
Cică un personaj dintr-un oraş cu tradiţii feroviare, în floarea vârstei, a debutat recent în literatură, lansându-şi prima sa carte. Până aici toate bune şi frumoase, numai că la festivitatea de lansare omul a găsit un mod mai original de a-şi marca debutul. Gurile rele vorbesc că autorul cu pricina le-a oferit celor care au ţinut să fie prezenţi la evenimentul lansării câte o gustărică-surpriză, constând într-o pereche de crenvurşti cu niţel muştar. Cârcotaşii care au dus zvonul prin lume, nu ştiau sigur dacă alături de crenvurşti s-a dat şi câte o ţuiculiţă, dar bagă mâna-n foc pentru faptul că oamenii care au participat la eveniment au fost puşi să plătească câte 10 lei, biletul de intrare. Acum, zvonerii sunt într-o mare dilemă: pentru ce au fost nevoiţi să plătească la intrare? Pentru perechea de crenvurşti, sau pentru actul cultural în sine?