Gura lumii

Toaletele publice au fost şi sunt încă o plagă infectată şi urât mirositoare a societăţii româneşti. Obligaţi însă de pretenţiile tot mai europene ale clienţilor, patronii majorităţii restaurantelor sau cluburilor au investit şi au reuşit să realizeze toalete civilizate în cadrul localului. Cum însă nu există pădure fără uscături, mai sunt încă şi locuri în care nu sunt îndeplinite cele mai elementare condiţii de igienă. Şi nu ne referim aici la bombe sau spelunci de duzină, unde aşa ceva e la ordinea zilei, ci la un fost restaurant, considerat de lux al oraşului cu Cetate, care acum, a ajuns de toată jena. Cică localul, care e situat aproape de un sens giratoriu şi are un nume de adjectiv cu grad superlativ absolut, este în paragină, din cauză că patronul are dificultăţi financiare. Probabil, din cauză că nu s-au achitat datoriile faţă de furnizorii de utilităţi, la toalete nu este apă deloc. În aceste condiţii vitrege, nu este de mirare că clienţii s-au rărit, iar localul e aproape în permanenţă pustiu, în ciuda preţurilor accesibile. Întrebarea este, însă, cum poate funcţiona un asemenea local public, în asemenea condiţii?

Criza financiară nu a pus la podea doar fragila economie mioritică, ci a dat lovituri serioase şi samsarilor care făceau trafic de maşini second hand din străinătate. Pentru că oamenii au fost obligaţi să-şi reducă la maximum cheltuielile, clienţii acestora s-au rărit substanţial, iar afacerile lor, care altădată mergeau ca pe roate, sunt acum în mare suferinţă. Vorbesc cârcotaşii că un îmbogăţit peste noapte din astfel de afaceri, aflate acum în suferinţă, văzând că nu mai merge treaba, a pus la cale un altfel de „bisnis” profitabil pentru maşinile sale. Cică omul s-a specializat în înscenarea unor accidente rutiere, cu care „clienţii” săi să poată păcăli casele de asigurări, pentru obţinerea unor despăgubiri substanţiale. Scenariul e relativ simplu şi poate fi transpus în realitate cu riscuri minime. Maşinile samsarului, care stau demult fără clienţi prin târgurile auto, sunt implicate la comandă în tamponări „bine gândite” cu limuzine scumpe, dar care au, de fapt, nevoie de reparaţii. Reparaţii ce l-ar costa foarte mult pe proprietar. În urma accidentului aranjat, maşinile scumpe se repară pe banii caselor de asigurări, iar clienţii care ar fi plătit enorm pentru acele servicii decontează samsarului preţul maşinii sale de nevândut, plus un comision de risc.