Gura lumii

La o vreme în care până şi adevăraţii sportivi de la echipele de top din fotbalul internaţional au acceptat reduceri salariale, un jucător al unei echipe din judeţ, la care, de bine, de rău, nu se moare de foame, se încăpăţânează să nu-şi prelungească contractul cu clubul pe motive financiare. La fel ca în teren, unde, deşi e talentat, e mai mereu în contratimp cu cerinţele tactice, iată că, şi în afara gazonului jucătorul se dovedeşte a fi Gică contra. Partea proastă, şi pentru el şi pentru club e că negocierile au intrat în impas tocmai acum, când campionatul stă să înceapă. Dacă nu ajung la nici o înţelegere, e foarte probabil ca ambele părţi să aibă de pierdut. Clubul va pierde un jucător care a făcut pregătirea la echipă şi intra în calculele antrenorului, pentru un posibil loc de titular. Iar sportivul, care n-a mai jucat la nici un alt club până acum, în afara celui actual, va risca să rămână pe lângă fotbal, întrucât e greu de crezut că va apărea din pământ vreo echipă care să-i satisfacă pretenţiile financiare.

Deşi, pentru un club de fotbal, contabila şi magazionerul sunt personaje care practic nu există în conştiinţa publică, întrucât, la rampă ies jucătorii, antrenorii ori preşedinţii, demisia unor astfel de angajaţi este un semn care nu prevesteşte nimic bun. Aşa că, demisia contabilei unui club de top din sudul judeţului, după o activitate de 26 de ani şi gestul similar al magazionerului şi al altor angajaţi ai bazei sportive, indică, în opinia cârcotaşilor, nori negri pe cerul respectivului club. Iar când la valul de demisii se adaugă şi plecarea unui personaj din top-management şi toţi se plâng că nu şi-au mai încasat salariile de peste un an de zile, atunci, pare că mirosul de faliment răzbate din toate cotloanele. În ciuda acestor evidenţe, patronul care a admis că e afectat de criza financiară şi că nu mai poate face faţă de unul singur pentru a asigura bugetul clubului, se bate cu cărămida-n piept, că nu va da faliment. Poate are el informaţii, pe care respectivii angajaţi nu le ştiu, despre vreun transfer de senzaţie sau apariţia vreunui alt sponsor… Sau poate, va ploua în sfârşit cu bani… publici, aşa cum visează omul nostru, încă de pe vremea când a candidat în alegerile locale.