Gura lumii, 30.10.2014

 Atunci când ajungi angajat al unei instituţii de stat, parcă nu te lasă inima să stai deoparte şi să te uiţi cum alţii se căpătuiesc şi îşi îngraşă conturile, iar tu nu faci nimic. Astfel, din cauza anturajului, zicem noi, ca să-i găsim o scuză, un directoraş de la o primărie importantă din judeţ nu a gândit mult şi a luat atitudine. Şi-a tras o firmă pe numele mamei, că doar în ea are încredere deplină, iar pe activitatea întreprinderii private, ce activităţi vă închipuiţi că desfăşoară? Aşa cum era de aşteptat şi aşa cum se practică la noi, că doar nu suntem naivi să credem că a fost o pură coincidenţă, firma oferă servicii exact de care are nevoie primăria şi nimic altceva şi pentru asta, în conturile familiei directoraşului intră sume deloc derizorii, iar el se simte împlinit pentru că nu mai este în afara celor care au mama afaceristă, socru cu spirit antreprenorial sau ginere care ştie cel mai bine să obţină contracte cu statul.

Gurile rele vorbesc că în spatele unor pretenţii ridicate de reprezentanţii unui cult cu puţini adepţi de la noi din judeţ ar sta nişte interese deloc curate. Informaţiile sunt certe, doar că nu sunt spuse la toată lumea, ci doar acolo unde trebuie să-şi producă efectele. Aşa se face că dincolo de rolul de victimă jucat cu mult succes de cel care se presupune că ar trebui să se îngrijească de sufletele păcătoşilor, se ascunde o mare afinitate pentru arginţi. Şi asta nu vine doar de la el, ci face parte dintr-un plan bine pus la punct, care este prezentat într-un fel prostimii şi este complet diferit în realitate.