BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că unui edil din zonă tre­mură tot, după ce, din cauza cutre­mu­re­lor din ultimele zile, ar putea să dea cu sub­sem­natul. Cică zvo­nerii au aflat și acum povestesc pe la colțuri că omul nostru a dat niște bani cui nu tre­buia. Până aici, nimic suspect. Numai că banii, mulți, șușotesc cârcotașii, au fost dați fără ca oamenii să aibă dreptul să-i primească, doar pe ochi frumoși și doar pentru că i-ar fi întors edilului ceva su­me. Acum așa vorbesc gurile rele, adevărul trebuie să-l afle an­che­tatorii. Cert este că omul are ghinion cu calamitățile astea, de­oa­rece se verifică mul­te contracte și cum au fost dați banii la săraci.

Povestesc câr­co­tașii informați că un di­rectoraș a fost pus pe funcție fără să știe să facă nimic, iar acum toa­tă lumea se în­trea­bă ce caută el pe aco­lo? Respectivul nu știe să se uite pe do­cu­men­tele instituției, ha­bar nu are cum func­ționează totul, dar stă acolo, pentru că sa­la­riul este unul foarte bun. Subalternii bom­bă­nesc în fiecare zi, ba mai mult se distrează că șeful lor nu pricepe nimic din ceea ce fac ei la serviciu. Glumă, glu­mă, dar lucrurile merg prost în acel loc și nu pierde directorașul de care vorbim, ci tot noi. Singura șansă să scă­păm de el, să plece de pe funcție, spun gurile rele este ca el să facă o bocoană mare și să i se dea un șut în dos.