Gura lumii

Mai marele unui departament de transport din cadrul unei instituţii locale a ajuns în atenţia anticorupţilor după ce, peste noapte, s-a îmbogăţit şi în curtea casei sale a apărut un autoturism catalogat de lux. Maşina nu este chiar ultimul răcnet, însă, costă bani buni, mulţi pentru un om de rând, aşa că băieţii atenţi la tot şi toate l-au luat în colimator. Gurile rele spun că-l filează de vreo câteva săptămâni pe şeful de circă şi chiar au fost la un pas de a da buzna peste el în casă, să-l scoată cu brăţări la mâini. Numai că, spre norocul lor, altfel se făceau de râsul târgului, ceva n-a mers bine şi au contramandat acţiunea de ridicare a infractorului, fără vină. La scurt timp, au aflat şi cum a ajuns maşina buclucaşă în curtea omului. Un văr de-al lui de prin regatul cu regină a venit acasă cu ceva bani. Omul este inginer pe acolo şi câştigă binişor, aşa că şi-ar fi permis maşinuţa. A plecat şi el la o cabană prin munte, să se destindă şi cum era în apropiere de casa şefului de departament, n-a avut nevoie de autoturism. L-a lăsat în curtea lui şi i-a dat şi cheile, pentru a face omul o plimbare, ceea ce a atras atenţia.

O bucată de pământ aflată în buricul târgului dintr-o localitate cu multe lămpaşe a fost luată pe şustache de un personaj aflat într-o funcţie publică, a doua ca importanţă din municipiu şi pe ea s-a ridicat o clădire falnică de birouri avocăţeşti. Clădirea a răsărit ca o ciupercă după ploaie, imediat după ce omul şi-a aranjat concesiunea, fără a mai aştepta toate avizele şi alte documente, spun gurile rele. Cum nu dădea bine ca el să fie beneficiarul, şi-a tras un asociat, pe numele căruia s-a făcut tranzacţia. Astfel, sub pretextul unui parteneriat, şeful secund a luat terenul, iar acum se gândeşte serios la faptul că parteneriatul, mai bine spus concesiunea, nu-l prea ajută. Cum criza asta a doborât preţurile terenurilor, care erau oricum mici, dat fiind faptul că e din domeniul public, se gândeşte serios cum să facă şi actele de cumpărare a terenului. Are însă o mare dilemă, să vândă prin asociat sau nu? Problema îl roade atât de tare, încât este la un pas să se betegească. Cârcotaşii spun că toată ziua se învârte şi-şi freacă mâinile de griji, pentru că are o mare îndoială, îi este teamă că odată vândută parcela, asociatul n-ar mai fi de acord să o treacă pe numele lui peste câţiva ani, când va scăpa de „povara” funcţiei publice.