Gura lumii

Au început să circule poveşti prin urbea de la poalele Cetăţii, că săracii locuitori, dacă au văzut că de ani de zile şi după sute de reclamaţii, edilii nu fac nimic pentru a-i scăpa de năpasta câinilor fără stăpân, au început să aplice propriile măsuri. Nu de alta, dar s-au săturat să trăiască tot cu frica în sân şi de nopţile albe cauzate de „nunţile” şi hărmălaia câinilor. Cică unii, mai milostivi, au pus la greu piper măcinat, ştiind că asta va pune pe goană patrupedele. Alţii, ajunşi în pragul disperării, au făcut rost de oareşce produse mortale, care i-au gonit pe câini, direct pe lumea cealaltă. Dacă întrebi prin cartierul cu pricina unde-s câinii, nimeni nu ştie nimic. Cert este că acum, toată lumea se bucură că e linişte şi nimănui nu-i mai este frică să ducă seara, gunoiul.

Mare dandana mare în ograda trandafiriilor din oraşul de pe malul Cernei. Cică trandafiriul şef de grădină a intrat în gura bârfitorilor, dar şi a colegilor de partid, pentru că, în ultima vreme, şi-a cam schimbat culoarea. Din roşu, în portocaliu. Altfel, nu-şi explică nici cum cârcotaşii cum a putut acesta să voteze împotriva înfiinţării unui centru de dializă privat, în condiţiile în care investitorul strategic făcea parte din aceeaşi grădină, adică tot de trandafiri. Asta, în condiţiile în care colegele lui trandafirii au votat pentru ajutorarea aproapelui. Gurile rele spun că liderul nu mai luptă pentru interesele alor săi, ci s-a dat pe brazdă cu portocaliii, punând umărul la recolta acestora, adică, s-a făcut frate cu… puterea.