Gura lumii

Cică un personaj care a fost pentru puţin timp pe cel mai înalt post de la judeţ, iar acum se află în postura de adjunct al şefului cel mare, i-ar fi suflat amanta edilului şef al unei comune situată într-o zonă pitorească a judeţului. După ce domnişoara cu pricina s-a cuplat cu primarul comunal, fireşte că imediat i s-a găsit un post călduţ în localitatea respectivă, pentru obţinerea căruia cică ar fi fost ajutată de personajul de la judeţ. Necazul este, vorbesc gurile rele, că după ce a cunoscut-o pe domnişoara plină de nuri, şefului de la judeţ i s-a dedat la ea. Şi n-a fost o mare problemă să înceapă cu aceasta o relaţie amoroasă, mai ales că domnişoara nu avea mustrări de conştiinţă, fiind obişnuită să-şi rezolve interesele, punându-şi la bătaie ce avea ea mai atrăgător, adică partea dorsală a trupului. Şi cum duduiţa avea destule motive să vină în capitala judeţului, se înţelege că fiecare drum era un prilej de întâlnire şi desfătare cu personajul de la judeţ. Problema-i că, deşi o faceau cu cât mai mare discreţie, de ochii lumii tot n-au scăpat şi imediat, zvonerii şi răspândacii s-au pus pe treabă. Iar cum bârfele şi şuşotelile circulă mai rapid ca acceleratul, deja povestea s-a lăţit ca uleiul prin judeţ şi, cică, ar fi ajuns şi pe la urechile primarului încornorat de amantă. Care edil şef, deocamdată, n-a reacţionat. Dar apropiaţii săi vorbesc că-i tare cătrănit şi, la o beţie, ar fi zis că aşteaptă momentul potrivit să le facă pocinogul celor doi, fiindcă l-au trădat şi l-au făcut de mirul lumii.

Vorbeşte lumea că unii dintre aleşii din judeţ, care sunt trimişi la Bucureşti să lucreze prin cele două Camere, şi care poartă un trandafir la rever, ar fi instituit o regulă menită, cică, să adune bani în puşculiţa partidului. Adică, fiecare dintre cei ajunşi şefi la direcţiile deconcentrate cu sprijinul respectivilor aleşi naţionali, trebuie să cotizeze, prin intermediul acestora, la puşculiţa partidului, cu sume însemnate de bani. Asta, pentru că au fost cocoţaţi pe posturile respective de către partidul iubit. Numai că, vorbesc cârcotaşii, unele dintre persoanele care colectează banii destinaţi partidului, nu se grăbesc să-i depună pe toţi în visteria acestuia, ci mai varsă o parte din ei prin conturile personale. Cică şmecheria a fost, totuşi, scoasă la lumină şi acum, cei care au apucat să dea banii, ar vrea o parte din ei înapoi, iar cei care încă nu i-au dat, stau pe gânduri şi cer documente care să le dovedească faptul că donaţiile lor financiare au ajuns în conturile partidului, nu în buzunarele intermediarilor.