Gura lumii 23.04.2015

Vorbesc cârcotaşii că la o primărie dintr-o comună din ţinutul dinozaurilor angajaţii sunt extrem de comunicativi. Şi asta nu dintotdeauna, ci de când fostul primar a plecat, fiind ales pentru o misiune mult mai importantă. Lucrurile nu s-au reflectat în vreun studiu sociologic, ci în factura care le vine de la compania de telefonie mobilă. Dacă până acu ceva timp telefoane de serviciu aveau doar primarul şi vicele, iar factura era de 300 de lei, în prezent nu mai puţin de 40 de angajaţi au la dispoziţie un aparat plătit din banii de la bugetul local. Odată cu înmulţirea aparatelor şi factura a devenit mult mai piperată ajungând până la vreo 2.000 de euro. Lucru care i-a pus în mare încurcătură pe cei din primărie, neavând la dispoziţie destui firfirici pentru a o achita, mai ales pe cea care-i contabilizează şi care conduce, din punct de vedere financiar, instituţia.

Spun gurile rele că un primar de comună vecină cu Râul Mureş îşi construieşte o echipă de aliaţi mai puternică decât armata lui Bonaparte. Alesul nostru face ce face şi îşi mai aranjează un om pe care ştie că se va putea baza în momentul în care cumpăna electorală va trebui înclinată în favoarea sa. Acesta îşi răsplăteşte acoliţii cu locuri de muncă, festivaluri şi serbări câmpeneşti la care le serveşte bucate alese, dar le dă şi lucrări pe care să le execute în regim propriu din banii primăriei. Aşa se face că un drum comunal care duce în creierul pădurii şi serveşte drept cale de acces la câteva case ale localnicilor va fi restaurat tocmai de un susţinător, care a demonstrat că este trup şi suflet în slujba sa. Banii au fost daţi prin încredinţare directă, deşi săteanul nu are nici firmă şi nici nu poate oferi documente contabile care să justifice cum a cheltuit suma respectivă.