Gura lumii

Bancurile despre ingineri incompetenţi care erau mai slab pregătiţi profesional decât muncitorii calificaţi erau în floare în epoca de aur. Poveştile despre directori sau alt fel de şefi numiţi în funcţii pe criterii politice sau pe principiul nepotismului sunt de mare actualitate în prezent. Şi pentru că nici fotbalul nu putea scăpa de acest flagel, gurile rele susţin că la o echipă din sudul judeţului, titularizarea pe bază de comision acordat oficialilor e lege nescrisă. Cică, încă de la negocieri şi semnarea contractului de joc, fotbaliştilor li se dă de înţeles, ba mai subtil, ba mai direct, că au mai mari şanse de a prinde un loc de titular, dacă îşi cedează o parte din câştiguri oficialilor. Cine înţelege semnalele şi se pune pe felie cu cine trebuie are mari şanse să fie în primul unsprezece, chiar dacă nu e cel mai valoros pe postul său, cel mai bine pregătit sau cel mai în formă. Există, e drept, şi excepţii, adică jucători care evoluează titulari pe cinstite, însă acestea sunt doar pentru a confirma regula. Cică până şi antrenorul, care e evident, suficient de incompetent, e tolerat în funcţie, pentru că a înţeles fenomenul şi acceptă să alcătuiască echipa pe baza ordinelor şi a intereselor de comision ale oficialilor. Cu aşa organizare, parcă nu e de mirare că echipa se luptă de zor cu… evitarea retrogradării.

Se ştie că, de regulă, personajul cu cele mai multe diplome, distincţii şi medalii nu e şi cel mai competent dintr-o branşă profesională. Iar în domenii de activitate unde se lucrează cu copiii, reuşesc de cele mai multe ori cei cu tact pedagogic, cu pasiune pentru munca lor, cu umor, cu talentul de a se face înţeleşi sau cu norocul de a lucra cu super talente, nu cei cu multe titluri în cartea de vizită.  De exemplu, în unul dintre campionatele fotbalulul juvenil din judeţ, antrenorii care au calificări modeste sau obligatorii, dar care au înclinaţie pentru meseria lor, sau poate au norocul de a lucra cu copii foarte talentaţi, au, cel puţin pe moment, succes mai mare decât un tehnician tare de tot în „ştiinţă”. Situaţia îl enervează la maximum, spun gurile rele, pe tehnicianul cu „n”-şpe mii de licenţe şi studii, care mai e şi mare şi tare într-o comisie de specialitate a micii federaţii judeţene, iar ifosele „galonatului” murdăresc competiţia. Cică multi-licenţiatul nu acceptă să piardă şi atunci, se compromite cu tot felul de manevre de culise. Drept dovadă, trei dintre ultimele patru jocuri ale echipei sale n-au fost câştigate pe teren. Meciul cu principala contracandidată a fost câştigat după un scandal monstru cu arbitrii. Alte două partide au fost adjudectate prin decizii la masa verde, pe baza unor contestaţii de doi bani la actele jucătorilor adverşi. Situaţia dezonorează spiritul fotbalului, mai ales că în competiţiile juniorilor, interesul ar trebui să fie descoperirea şi formarea de fotbalişti, nu să câştige o anumită echipă sau să se satisfacă fantasmele unui anume antrenor. Fie el şi cel mai tare din parcare la capitolul patalamale.