Gura lumii 22.08.2014

Discuţiile contradictorii, derulate într-un limbaj cu multe expresii „de cartier”, purtate pe un site de socializare zilele acestea, între foştii şi actualii şefi ai unei echipe din judeţ, au făcut deliciul publicului mai mult decât unele partide ale echipei respective. „Războiul vorbelor” a pornit de la comentariile tendenţioase apărute la o postare a actualilor oficiali ai echipei care îşi prezentau în mod „piaristic” demersurile de atragere de fonduri. Într-un comentariu, un oficial al clubului a făcut o paralelă între prezentul „organizat” şi trecutul „haotic”, iar în altă postare un alt oficial a comentat că foştii oficiali ar fi ieşit cam „şifonaţi din relaţia cu clubul”. Postările au zgândărit orgoliile foştilor şefi ai clubului, care au reacţionat în mai multe rânduri şi pe mai multe tonuri. Prima reacţie a fost una ironică şi a dezvăluit o strategie de bun simţ, dar cu două tăişuri, a foştilor oficiali: „Îmi pare rău ca nu v-am lăsat moştenire jucători sub contract, cu datorii cu tot, aşa cum am moştenit eu… M-a costat (mult) să scap de toţi naşparlii care aveau contracte la club pe 600 euro/lună… Era normal să nu rămână nici un jucător sub contract”. Apoi, nervii au scăpat de sub control şi s-a picat în derizoriu: „Nu am realizat nimic? Dar ce ai vrut, mă, să realizez?! Tu ce c… ai realizat?”. Când războiul era să ajungă la… „bomba atomică” unul dintre cei implicaţi, poate cel mai raţional, a pus punct: „Am şters comentariile care conţineau un limbaj neprincipial. Postarea mea s-a dorit constructivă şi atât”. Oricum, circul oferit de cei implicaţi a fost mai gustat decât performanţa, care se lasă încă aşteptată.

Apa este un element vital al vieţii şi al civilizaţiei. Însă amânarea în mai multe rânduri a reluării pregătirilor la un club de tradiţie, din cauză că este spartă conducta de apă de la baza sportivă unde ar trebui să se desfăşoare antrenamentele, este un motiv cel puţin tras de păr. Pare a fi mai degrabă vorba de lipsă de motivaţie şi de veşnica aruncare a pisicii moarte în cârca autorităţilor, prin care se încearcă forţarea mâinii celor responsabili pentru îndreptarea situaţiei. E drept că pe caniculă e nevoie de apă pentru hidratare şi e de bun simţ ca sportivii să facă duş după antrenament. Însă credem că dacă era bunăvoinţă la mijloc, sportivii puteau veni cu câte o sticlă de apă de acasă şi puteau de asemenea să facă duş la locuinţa proprie, nu neapărat la stadion, până la remedierea situaţiei.