Gura lumii 21.11.2014

Angajaţii unui supermarket dintr-un orăşel din sudul judeţului s-au dovedit mai catolici decât inspectorii de la protecţia consumatorilor cu un pensionar aflat la cumpărături. Pentru că primise de la fiul său mai multe tichete-cadou, omul şi-a umplut coşul cu tot felul de produse, între care şi o maşină de tocat.  Când a ajuns la casa de marcat să plătească, angajata magazinului i-a spus că dacă plăteşte cu tichete-cadou, maşina respectivă nu va mai beneficia de garanţie. Alt angajat, mai omenos sau mai ironic, a precizat că dacă va face mai multe cumpărături, atunci va putea să achite maşina de tocat cu tichetele-cadou. Omul şi-a burduşit coşul cu şi mai multe cumpărături, numai că, la casă, aceeaşi surpriză: i s-a spus din nou că dacă plăteşte maşina cu tichete, nu va mai beneficia de garanţie. „Am plătit cu bani, ce era să fac…”, a spus pensionarul. Omul era însă foarte nedumerit şi nemulţumit de cele întâmplate, pentru că auzise că fiul său a putut să-şi cumpere şi televizor pe tichete, iar alţii achiziţionează tot felul de produse „interzise” pe respectivele „bonuri valorice”.

După „o samă de cuvinte” neelegante şi tendenţioase la adresa unui fost finanţator al clubului, rostite la momentul despărţirii, oficialii unui club din judeţ s-au sucit radical şi au devenit măgulitori cu aceeaşi persoană. Motivul schimbării de optică şi al reevaluării de la negativ la pozitiv îl constituie… banii bineţintiţi. Astfel, oficialii clubului în cauză au ţinut să mulţumească pe o reţea de socializare fostului finanţator, pentru că acesta „ne-a oferit de curând un mic ajutor din proprie iniţiativă”. Înţelegem sărăcia şi criza financiară, înţelegem politeţea şi recunoştinţa faţă de cei care sprijină activităţile sportive, dar să lingi acolo unde ai scuipat nu cu mult timp în urmă e un pic deplasat. Fără a avea pretenţia că le ştim pe toate, le reamintim celor de la clubul în cauză că indiferent de cât de vinovat pare cineva la un moment dat, e bine să îi acorzi prezumţia de nevinovăţie, până la proba contrarie, şi mai ales, să laşi loc de „bună ziua”, indiferent de aparenţe, opinii şi diverse interpretări.