BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

În Sudul județului, un­de pe vremuri se sco­tea diamantul ne­gru, câțiva băieți isteți au ­descoperit o meto­dă mult mai curată de a face bani, mulți bani. Cârcotașii spun că au o adevărată artă a re­ci­clării, iar cum toată țara se chinuie cu deșeurile, băieții au zis să dea o mână de ajutor. În acte, treaba e brici: iau gu­noiul de la oameni, în­casează bani frumoși și promit solemn că-l duc la gropile autorizate, exact cum scrie la car­te. În realitate, băieții au făcut o mică opti­mi­zare de costuri. Au cal­culat ei că motorina e scumpă, drumul e lung și n-are rost să ri­si­peas­că combustibilul aiurea. Așa că au cum­părat câteva terenuri prin zonă, au săpat niș­te gropi cât toate zilele și au rezolvat problema ecologică pe plan local.

A vrut glorie, re­cu­noaștere, funcție, pu­te­re, dar s-a ales cu ”hate” și a ajuns oaia nea­gră a întregii ins­tituții. Bârfitorii din re­gi­u­nea cu lămpașe spun că un funcționar din vestul regiunii, a­propiat de șeful de ur­be, e cel mai urât dintre pământeni. Func­țio­na­rul a ajuns indezirabil după ce a îndrugat vru­te și nevrute despre toa­tă lumea, iar mulți dintre colegii săi erau chemați la raport de către șeful de urbe și cercetați pentru ceea ce n-au făcut. Zvonarii spun că unul dintre cei vizați de turnătoria func­­ționarului a reușit să-l determine să recu­noască minciunile spu­se despre fiecare, dar chiar și despre edil. Cu proba în mână, zic cârcotașii, omul s-a dus la șef și i-a arătat pe cine ține aproape.