Gura lumii 2.10.2014

Lauda de sine nu miroase-a bine, spune o vorbă înţeleaptă din popor, iar atunci când faci din ţânţar armăsar, ochii şi urechile agile află imediat că a fost de fapt un mare fâs. Este cazul unei foste conducătoare peste juniorii de partid, care până mai ieri se dădea om de bază şi de nădejde în organizaţie iar acum îşi caută vâslele pentru a putea pluti mai departe cu noua barcă în care şi-a pus posteriorul. Aşa se face că duduia respectivă a vrut să se dea mare şi tare, susţinând că este bună organizatoare a unui eveniment care se voia de amploare, unde trebuia să fie consistentă participare. Doar că în loc de publicul numeros, au asistat la marea organizare câţiva inşi de-i numărai pe degete. Dar eşecul a fost băgat sub preş, anunţându-se în continuare drept o acţiune de succes.

Vorbesc gurile rele că un director de la o instituţie care se ocupă cu problemele agricultorilor, nu se prea înţelege cu adjunctul său. Cică omul nostru nu se înţelege nici măcar cu subordonaţii săi, motiv pentru care zilele lui ar fi numărate ca şef al Direcţiei cu pricina. Zvonerii au aflat şi acum povestesc pe la colţuri că directorul de care vorbim are ceva scheleţi prin dulap, iar şefii lui de la Bucureşti au aflat de problemele grave. Cârcotaşii susţin că schimbarea lui e aproape sigură, iar în locul său se încearcă aducerea unui om capabil, care să şi poată colabora cu angajaţii. Gurile rele amintesc că scheleţii din dulap ai domnului director ar avea ceva legătură cu nişte terenuri situate într-o comună frumoasă a judeţului nostru.