Gura lumii, 4.01.2018

Cârcotaşii povestesc prin târg că e supărare mare într-un loc unde până acum a fost. Spun zvonerii că directoarea care conduce serviciul de care vorbim a trebuit să renunţe la un obicei extrem de plăcut pentru ea. Gurile rele povestesc că respectiva nu mai poate bea la serviciu şi în aceste condiţii se pare că e tot nervoasă, de subordonaţii nu mai ştiu ce să facă să o liniştească. Directoarea nu mai bea, nu pentru că s-ar fi trezit la realitate şi şi-a dat seama că nu e bine ce face, ci fiindcă a fost ameninţată de şeful cel mare cu de-miterea, după ce mai mulţi oameni care au intrat în contact cu ea au reclamat-o că miroase tare a alcool şi are ochii cam tulburi încă de dimineaţa.

Vorbesc oamenii prin judeţ că o duduie de la o unitate unde salariaţii poartă halate albe se crede Dumnezeu. Numai că nu face aşa cum face Dumnezeu, Ci ca tartorul. Asta, pentru că se aude prin lume tot mai des că duduia de care vorbim susţine că ea conduce, de fapt, unitatea respectivă. Asta, deşi nu e şeful cel mare. Gurile rele vorbesc pe la colţuri că respectiva persoană are legătură cu licitaţiile care sunt organizate în instituţie. Şi spun cârcotaşii – noi nu băgăm mâna-n foc că ar fi chiar aşa – că toate licitaţiile sunt aranjate, astfel încât să câştige cine trebuie, adică cine zice duduia că trebuie.