Gura lumii

Cică anul acesta, de Paşti, preoţii au avut ceva mai mult de lucru faţă de perioada trecută, când judeţul nu avea episcop, şi fiecare faţă bisericească ţinea slujbele şi-şi făcea programul după cum avea timp sau îi era vrerea. Povestesc oamenii de pe la sate că mare le-a fost mirarea când preoţii au început să citească din cuvântul înaltei feţe bisericeşti, vreo nouă pagini de toate, mai cu poticneli, mai cu sărituri de rânduri, bulversând total inerţia slujbelor de până acum. Cică, bieţii enoriaşi din mediul rural, dar şi mulţi dintre cei de la oraş, care de zeci de ani aproape că învăţaseră slujbele pe de rost, au plecat cam nedumeriţi după ce au luat lumină, încercând să desluşească gândurile şi explicaţiile filosofice transmise de episcop. Unii spun că a fost bine, că şi mesajul ortodoxiei trebuie să ţină pasul cu vremile cele noi în care trăim. Cârcotaşii spun că mesajul a fost cam pretenţios pentru mintea bieţilor oameni, aşa că nu-i de mirare că mulţi dintre ei nu au înţeles nimic.

Vorbeşte lumea prin târg că la şedinţele lunare ţinute de aleşii locali ce servesc interesele locuitorilor din urbea reşedinţă de judeţ au început să apară niscaiva figuri noi. Şi pentru că toată lumea se întreba cine-i cutare sau cutărescu, au început şi speculaţiile. Unii spun că necunoscuţii sunt cetăţeni dornici să asiste la spectacolele de circ ce se desfăşoară aproape la fiecare şedinţă, după ce săgetătorii au început să se străpungă reciproc. Alţii spun că sunt persoane implicate ce vor să audă cu urechile lor verdictul dat de aleşii locali, în cazul solicitărilor făcute de ei. O altă categorie, mult mai informată, susţine cu tărie că la şedinţele consiliului au început să asiste informatori activi, numai ochi şi urechi la ce, cum şi cine votează. Gurile rele spun că „filajul” a început la puţin timp după ce DNA a dat NUP pentru toţi aleşii deveni. Numai că, vorbesc cârcotaşii, sentinţa poate fi oricând modificată, deoarece dosarele au fost cerute de procurorii de la „centru”. Cică de aici şi filajul, dar şi grija cu care consilierii, mai informaţi, votează numai ce li se pare fără risc.