Gura lumii 18.10.2017

Dă-i cu şpriţ, dă-i cu rachiu, cât am de trăit nu ştiu… Of, of, inima mea… Cam asta spun cârcotaşii că s-ar auzi din spatele uşilor unei instituţii din judeţ. Boemi din fire, oamenii noştri s-ar părea că se lasă pradă viciilor în timpul programului, de aici plecând şi toată brambureala care domneşte în unitatea cu pricina. Mereu veseli şi puşi pe petreceri, respectivii ar cam fi lăsat la o parte obligaţiile din fişa postului. S-au împrietenit cu Bachus, dar nu se ştie sigur care ar fi motivele. Unii spun că de inimă rea, alţii că de inimă bună, concluzia fiind că ambele stări de spirit servesc drept motive pentru oamenii noştri de a închina un toast.

Din câte se pare, şeful unei instituţii din judeţ este depăşit de situaţie. Fără a avea capacităţi de conducător şi idei adecvate, insul s-a înhămat să tragă la liman o barcă prea grea pentru el. Lucru care, se pare că nu îi prea reuşeşte. Şi nici nu îi va reuşi vreodată, spun cârcotaşii. Asta, pentru că, nu este capabil să aibă o privire de ansamblu asupra situaţiei şi nici nu are habar ce uneltiri se fac în spatele lui. Şi, cum fiecare pasăre pe limba ei piere, aşa s-a întâmplat şi cu personajul nostru. A fost destul să scoată un porumbel pe gură pentru ca lumea să-şi dea seama cât de priceput este în ale şefiei.