Gura lumii 6.12.2017

Într-atât de false şi goale de conţinut au devenit discursurile unora dintre aleşii noştri, încât dacă nu te apucă râsu-plânsu, te prinde plictisul când îi asculţi. Pline de clişee şi de expresii prefabricate, citite de pe foi, cuvântările lor par, mai degrabă, o obligaţie îndeplinită, decât o zicere venită din suflet. Dar nu acest lucru ar fi cel mai deranjant, ci faptul că oamenii noştri lasă impresia că nu au sentimente şi trăiri autentice. Ei spun că „sunt bucuroşi”, „sunt demni” sau „onoraţi”, citind mecanic de pe foi aceste expresii (!?), fără nici o urmă de emoţie. Şi, atunci, stai şi te întrebi: oare aleşii noştri nu au învăţat că drumul cel mai scurt către inima alegătorului este naturaleţea? Că doar au destule exemple în acest sens.

Într-un local din municipiul reşedinţă de judeţ nimic nu se pierde. Totul se vinde clienţilor. Spun cârcotaşii că mâncarea de alaltăieri, dacă rămâne, este servită azi, iar unele preparate au o vechime mai mare de o săptămână. Clienţii au simţit aceste lucruri pe burta lor. După o masă servită în localul cu pricina, au avut în intestine adevărate lupte şi frământări. Şi, s-au jurat că nici în ruptul capului nu vor mai trece pragul acelei bodegi, care se vrea a fi de mâncăruri tradiţionale. Mai ales că, nu au păţit-o doar o singură dată, ci de fiecare dată când s-au ospătat în acel loc. Totuşi, din toată acea experienţă, oamenii noştri au rămas cu o amintire nostimă. L-au întrebat pe ospătar de când este mâncarea pe care le-a servit-o, aşteptându-se să-i mintă că e de azi. Dar, ospătarul le-a spus cu o naivitate dezarmantă că e de alaltăieri. Lucru la care chiar nu se aşteptau.