Gura lumii

Probleme în paradis. Două personaje cunoscute în judeţ, membri ai partidului aflat pe cai mari în aceste vremuri, se confruntă de ceva timp între ei – nu pe faţă, ci pe şestache – punând conducerea judeţeană într-o situaţie neobişnuită. Aceştia, unul aflat cu peste doi ani în urmă în fruntea judeţului, iar altul, la conducerea unei instituţii judeţene care are rolul să ne protejeze de tot felul de lucruri, nu se mai înţeleg şi pace. De ce a intrat dihonia între ei? Păi, vorbesc cârcotaşii, fiecare din cei doi are câte o pupilă, de care se zice că au grijă ca de ochii din cap. Şi cum vremurile sunt grele şi serviciile bune aproape nu se mai găsesc, cică – ghinion curat, ce mai! – cei doi tovarăşi de partid au pus ochii pe un post bunicel, de natură tehnică, aflat chiar la filiala judeţeană a partidului din care cu onor fac parte. Şi fiecare dă acum din coate să-şi planteze pupila personală în respectivul post. De aici, până la dihonie şi lucrături pe la spate între cei doi, n-a mai fost decât un pas. 

Pe vreme de criză, cine nu vrea să câştige ceva bani în plus, sau să economisească cât mai mult din banii personali? Aşa se pare că gândeşte şi edilul şef al unei comune situată pe Valea Mureşului. Cică omul, ca un bun gospodar, a avut grijă să doteze primăria cu tot felul de utilaje necesare în gospodărirea localităţii, de la tractor, la alte asemenea utilaje. Până aici, toate bune. De ce să plătească primăria o grămadă de bani altora, când cu utilajele necesare poate să realizeze numeroasele lucrări de gospodărire şi de investiţii necesare în comună? Numai că, vorbesc gurile rele, edilul respectiv foloseşte deseori utilajele cu pricina ca pe bunul său personal. Adică, la lucrări în folosul familiei sale, sau al unor prieteni şi rubedenii. Bineînţeles, că în asemenea situaţii, în casieria primăriei nu intră nici un ban.