BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

O bucată de teren afla­tă chiar în centrul unei urbe a trecut din proprietatea publică în cea privată pe o sumă foarte mică. Se spune că terenul ar fi fost oferit ca recompensă pentru un politician care a susținut unele decizii prin votul său. Colegii acestuia ar fi încercat ani la rând să găsească o modalitate discretă prin care să îi ofere terenul, fără să atragă atenția. Cârco­tașii spun că în cele din urmă, băieții ar fi găsit o soluție folosindu-se de o procedură juri­di­că. L-au sfătuit pe po­li­tician să revendice te­re­nul, apoi urma să fie dat în judecată, lucru care s-a și întîmnplat, însă nimeni nu s-a mai dus la proces.

O mișcare nu tocmai normală ar fi avut loc la o instituție care ar tre­bui să sancționeze în­căl­carea legii. Bârfitorii susțin că un personaj cu­noscut ar fi avut ac­ces la probele dintr-un dosar care-l viza atât pe el, dar și pe alți suspecți. Gurile rele susțin cu tărie că omul a reușit să-i determine pe cei ce ar trebui să aplice legea, dar și pe superiorii pe lin ie de muncă, să piardă unele însemnări din dosar. N-ar fi mare bai dacă ne luămn după zvonari, că oamenii pot ciripi iarăși și se refac docu­men­tele. Problema este că nu vor mai ”ciripi” la fel ca prima dată.