Gura lumii 14.08.2013

Mai mare zăpăceală decât în politica hunedoreană e greu de găsit şi, cu cât e organizaţia mai mică, cu atât lupta politică şi ideologică e mai aspră. Nici un partid ori partiduleţ nu scapă de efectele devastatoare ale entropiei intereselor personale, iar dorul de scaun, în aşa ameţeală, nu poate fi decât mare sau foarte mare. Aşa se face că între spinii delicaţi şi parfumaţi nevoie mare ai unei organizaţii mignone, dar arătându-se cu stil, s-a născut o luptă tenebroasă pentru statutul de persoană făcătoare de purici de fotoliu. Când intri între spini şi întrebi cum e cu puricosul răzbel, zâmbete mai largi te îndeamnă să crezi că petalele nu sunt decolorate, ci e un meşteşugit roz bonbon. Dacă, coborî pe nodul următor, tot zâmbete largi, dar roz bonbon-ul e cam sângeriu. Nimeni nu ştie nimic, dar producţia de purici creşte vertiginos. Până una-alta, se pare că estimarea exactă a puricilor, mulţi dintre ei făcând-o pe spinii, va mai dura o săptămână, două, după care vom afla câştigătorii licenţei de fabricaţie pe următorii ani, cel mai probabil, revenind roşul plin.

Şi, cum înspinarea (nu înspicarea, să ne înţelegem!) delicată şi parfumată e la modă în acest sfârşit de vară, tot de pe drumul puricilor în partid aflăm că o doamnă mare, cu perspective deja aranjate într-o instituţie cu vechime şi multă carte, dar cu dragoste de neoprit faţă de şederea în fruntea bucatelor politice, a intrat în priză atât de tare, încât posibilitatea unui scurtcircuit este iminentă. Legarea la curent a doamnei cu pricina a fost dictată de situaţia din teren, de la tufele mai mici decât ale domniei sale, unde pare să fi dat strechea opţiunilor alternative. Aşa se face că doamna nu mai poate părăsi priza cu pricina nicicum, cel puţin încă vreo lună de zile, riscul de electrocutare fiind mult mai uşor de suportat, decât cel de ejectare cu scaunul pirotehnic al furiei mulţimii. Aşa că rabdă, săraca!