Gura lumii 12.02.2015

Pe principiul „hai să investim ca să avem pe ce strica banii“, petrecăreţii dintr-un sat hunedorean au rămas fără sursă de aerisire pe timp de vară într-un spaţiu cultural. Mai exact, după ce vechea conducere a modernizat ca la carte vechiul cămin şi l-a dotat cu tot ce era necesar, actualul şef de comună a dat totul peste cap şi a umblat, fără rost, la unele dotări interioare. În trecut, în locul cu pricina erau aşezate civilizat şi strategic mai multe aparate de aer condiţionat, ca să asigure buna dispoziţie a celor care participă la tot felul de veselii. Aparate care nu sunt folositoare doar pe timp de vară ca să răcorească, ci şi pe timp de iarnă, când temperaturile nu sunt tocmai prietenoase. Acum, toate au fost schimbate cu nişte calorifere amărâte, numai aşa, ca să aibă cum să ascundă sub preş o altă măgărie financiară, una din  numeroasele astfel de matrapazlâcuri făcute pe banii contribuabililor.

Din câte se pare, la noi, la români, grandomania este o boală a tuturor celor care ajung într-o funcţie de vază. Cu siguranţă, de aceeaşi maladie suferă şi un primar dintr-o comună de pe Valea Mureşului, despre care cei care-l cunosc spun că-i sărac cu duhul, dar nu şi la portofel. Pe lângă sensibilitatea la critici pe care a dovedit-o, omul nostru vrea în fel şi chip să rămână în memoria colectivă a sătenilor. În tot ceea ce face sau se preface că ar fi făcut, primarul nostru vrea să-i fie pomenit numele. Dacă ar putea, şi l-ar inscripţiona pe toate gardurile, casele şi capacele de canal, asta, doar aşa, ca să ştie lumea că el e şeful cel mare al comunei. Iar cel mai desuet lucru care i-a trecut prin minte primarului a fost să pună ca parolă la reţeaua de Internet din comună tot numele său. Aşa că, dacă treceţi prin zonă, accesaţi-l!