Gura lumii

Vorbesc gurile rele că, pe cât de zeloşi s-au arătat băieţii în uniformă albastră să cerceteze cazul vânătorilor care au împuşcat, abuziv, porumbeii voiajori din Cristur, pe atât le-a scăzut elanul, subit, spre necazul columbofililor şi al sătenilor, care de ani de zile asistă neputincioşi la partidele de vânătoare, în urma cărora dispar pe capete câinii şi pisicile din sat. Cică, motivul tărăgănării anchetei ar fi faptul că, unul dintre vânătorii prinşi asupra faptului ar fi chiar poliţist. Că a omorât câţiva porumbei, nu-i bai, însă, în urma cercetărilor, s-a constatat că acesta a folosit o armă cu ţeavă lungă, cu încărcător semiautomat, ce nu putea fi folosită la vânătoare, la marginea satului. Însă cum, corb la corb nu-şi scoate ochii, cică în dosarul de la poliţie ar fi apărut, la fel de subit, şi o altă autorizaţie de vânătoare, alta decât cea iniţială, în care se vedea clar că vânătorii aveau voie să împuşte doar vulpi, coţofene şi fazani. A doua autorizaţie „agreată” de anchetatori demonstrează că oamenii plecaseră la vânat de porumbei. Dacă mai punem la socoteală faptul că sătenilor nu le-au fost acceptate declaraţiile aşa cum le-au scris ei, ci doar pe acelea recomandate de băieţii în uniformă, cârcotaşii ghicesc de pe acum care va fi verdictul anchetatorilor.

 Cum se face, cum nu se face, dar când e vorba de miză politică, dihonia se strecoară până şi în rândul independenţilor. Se vorbeşte că acele celule independente de intervenţie, înfiinţate şi pe meleagurile noastre pentru susţinerea unui candidat la preşedinţie ar fi cam dispersate, factorul destabilizator fiind identificat în persoana unui membru de partid, activist cu state vechi, care nu ascunde faptul că joacă la două capete. Supărare mare, povestesc zvonacii, când independenţii au constatat că activistul de partid, mai iute din fire, le-a luat caimacul materialelor promoţionale. Cică omul a adus o dubă plină de geci, găleţi, baloane, fluturaşi şi alte mărunţişuri, pe care le-a împărţit cu dărnicie în mica lui arie de acţiune, spre uimirea celorlalte celule de intervenţie, care au aşteptat mult şi bine până când au fost chemate şi ele, la împărţeală. Şi, precum în cântecul cu împărţitul norocului, activistul de partid a luat cu carul, iar adevăraţii independenţi, cu paharul. Şi cum este bine ştiut că votanţii nu pun preţ pe culoarea politică a găleţilor sau a fularelor împărţite cu dărnicie în sezonul electoral, este mai mult ca sigur că activistul de partid face campanie cui trebuie, pe banii contracandidatului. Altfel, mai spun cârcotaşii, nu se explică de ce îl lasă colegii de partid să joace la două capete.