Gheorghe Firczak – „Contribuţii ale Bisericii Unite cu Roma Greco – Catolică la Marea Unire”, Editura EMMA, Orăştie, 2018 *

Lector univ. Dr. Ilie Gherheş

Motto: „Fără unirea în credinţă cu Roma nu erau şcolile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învăţăturii, nu era mai ales acea mare şcoală pentru inima poporului nostru, care a fost Roma însăşi”. (Nicolae Iorga)

Apărută în contextul istoriografic fericit al Centenarului Marii Uniri (1918 – 2018), cartea domnului Dr. Gheorghe Firczak este o „contribuţie”, la rândul său, cu adevărat remarcabilă la tezaurul culturii noastre istorice, actuale şi de viitor. Concepută ca un eseu preţios, cartea de faţă reprezintă lectura autorului asupra unor subiecte de istorie românească şi central-europeană, o reverenţă făcută muzei Clio. În acelaşi timp, lucrarea se bucură de girul şi de binecuvântarea P.S. Alexandru, episcopul de Lugoj al Bisericii Române Unite cu Roma, un ierarh cu origini maramureşene, un gânditor şi un intelectual de prim rang al zilelor noastre.
De-a lungul celor 182 de pagini, scriitura istorică de faţă abordează fenomenul greco-catolicismului românesc în conivenţă absolută cu crizele sau revirimentele catolicismului, în contextul fenomenului religios românesc ortodox, din sânul căruia s-a desprins. Este remarcabil faptul cum istoricul Dr. Gheorghe Firczak a găsit explicaţiile, confirmate în timp, la absolut toate evenimentele istorice petrecute, decupându-le parcă dintr-un scenariu al unui determinism istoric obiectiv, fără a cădea însă în extrema facilă a unui oarecare misionarism sau, mai grav, a unui misticism religios, rămânând, totuşi, în cadrul unui omagiu pios adus Blajului şi Bisericii Unite cu Roma, fără a fi, neapărat, encomiastic.
Astăzi, întreaga opinie istoriografică românească este unanimă în a recunoaşte faptul că în Ardeal (generic, vorbind) spiritul naţional s-a redeşteptat şi a fost reanimat în secolele XVIII – XIX; din motive de dispută religioasă se omite, însă, a se sublinia rolul racordării religioase la catolicism, această gură de oxigen istoric şi etnic, primită şi conferită de către Roma catolică.
După o introducere întocmită conform uzanţelor istoriografice, Dr. Gheorghe Firczak abordează temele propuse cu o seninătate şi o suveranitate proprii dascălului adevărat, cu vocaţie prezentând, pe rând „Reforma” declanşată de Martin Luther, la 1517, ca o „mişcare anticatolică”, la care, în Transilvania „saşii au fost primii care au aderat”, până la desfiinţarea bisericii greco-catolice. Reţinând aspectele esenţiale, dar strecurând abil şi interpretări istoriografice mai subtile, Dr. Gheorghe Firczak ne descrie apoi greco-catolicismul românesc (1699 – 1701) şi pe cel rutean (1646) ca pe nişte fenomene religioase desfăşurate în contextul mai larg al „Contrareformei catolice”, dar care au fost valorificate istoric în contextul luptelor naţionale ale celor două etnii, al emancipării lor social-politice şi istorice.
Apelând la o descriere tematică şi diacronică, autorul acordă spaţii ample luptei naţionale de până la revoluţia din 1848 – 1849, reţinând aspecte ilustrative din activitatea fiecăruia dintre episcopii greco-catolici. De departe, în această galerie, se detaşează icoana lui Petru Pavel Aron, care pe timpul episcopatului său (1751 – 1764) a înfiinţat la Blaj prima şcoală elementară în limba română, primul liceu, prima tipografie şi a tradus Biblia după „Vulgata” Sfântului Ieronim, rămasă zăcământ de românitate, fiind tipărită abia în anul 2015.
După depăşirea momentului revoltei ortodoxe (p. 43), respectiv episodul cu călugării Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara ş.a., dar şi în contextul laicizării mai accentuate a intelectualilor români transilvăneni, lupta naţională a câştigat în consistenţă, odată cu revoluţia de la 1848 – 1849 şi, apoi, de-a lungul următoarei jumătăţi de secol XIX.
Pagini memorabile acordă autorul, de asemenea, activităţii ASTREI, care s-a constituit ca într-o nouă catedrală de idei, de data aceasta doar naţională, alături de cele două cupole religios-naţionale, ale ortodocşilor şi greco-catolicilor din Transilvania.
Toată această luptă etno-istorică marchează „modernizarea societăţii româneşti”, finalizându-se cu Primul Război Mondial şi cu Marea Unire. Istoricul Dr. Gheorghe Firczak reuşeşte un discurs de o înaltă ţinută ştiinţifică, limpede, clar, dincolo de clişeele cu care suntem deja obişnuiţi, aşezând evenimentele istorice în buna lor orânduială; luptei naţionale din Transilvania, adăugându-i „jertfa militară a Regatului” (Iuliu Maniu).
Dr. Gheorghe Firczak, preşedintele Uniunii Rutenilor din România, prin aceste pagini autentice de istorie naţională reuşeşte, mai întâi să-l provoace pe cititor, iar mai apoi, într-o manieră socratică, să-i limpezească adevărurile istorice.