De ce fac prăpăd mistreţii şi urşii în culturile agricole

Maximilian Gânju

Agricultorii din Ţara Haţegului şi nu numai se plâng de faptul că mistreţii le distrug culturile, pagubele suferite fiind importante şi cer vânătorilor să ia măsuri.

Gestionarii fondurilor de vânătoare încearcă să ţină animalele departe de zonele populate prin distribuiri repetate de hrană complementară. Cum mistreţii, urşii, dar şi alte animale sălbatice nu mai găsesc în pădure jir, fructe de pădure ori ciuperci, coboară spre culturile de porumb, cartofi sau alte cereale şi fac pagube. ”Urşii vin la livezile cu fructe şi fac stricăciuni iar mistreţii la culturile de cereale. Jirul se face în cantităţi enorme o dată la patru ani şi atunci populaţia de mistreţi explodează. În 2016 a fost o producţie foarte mare de jir, dar acum s-a stricat şi mistreţii nu-şi mai găsesc hrana în pădure. Chiar şi aşa, n-ar coborî spre zonele populate dacă le-am lăsa alternativă. Colectăm tot ce oferă natura, ciuperci, afine, zmeură, mure, merişoare, tot până la ultima boabă. În aceste condiţii, este normal să ajungă la culturi. Vina este a noastră în totalitate. Sub pretextul sărăciei, radem tot, nu-i lăsăm ursului nici gram de afine, mure, zmeură. Şi atunci ne revoltăm când vine la livezi, dar el vine forţat, pentru că nu mai are ce mânca”, spun pădurarii.
Culegătorii de fructe de pădure din Valea Jiului sunt cei mai numeroşi în Retezat şi Parâng şi nu lasă în urma lor nimic. Sub pretextul sărăciei, lasă animalele fără hrană, însă câştigurile lor sunt substanţiale. „Iarbă practic nu prea este din cauza căldurii şi secetei. Fructele de pădure, ciupercile care fac parte din alimentaţia zilnică şi de bază a urşilor în această perioadă sunt culese. Este şi normal ca animalul să-şi caute în alte locuri hrana, atât timp cât el se duce în habitatul lui unde era obişnuit să-şi găsească hrană şi constată că nu mai are. E îngrijorător, dar nu trebuie să fim miraţi dacă ne vom trezi că o să vedem urşi tot mai aproape de noi”, explică administratorii fondurilor de vânătoare. Un alt aspect îngrijorător este că animalele au început să se obişnuiască cu prezenţa oamenilor. ”Vânatul avea linişte în habitatul său, dar acum nu mai este. Oamenii şi-au făcut cabane în habitatul lor, au câini, bulversăm tot. Pădurea e deranjată de culegătorii de fructe, de păşunatul necontrolat, de tăierile de lemne. Asta e marea tragedie”, mai explică vânătorii.